Tot mai mulți maramureșeni aleg să muncească în străinatate, asta și datorită ultimelor reglementări favorabile din domeniul forței de munca din UE. O mare parte dintre ei au în sarcină obligații legale de întreținere lunară, stabilite în favoarea copiilor minori, în urma unui divorț sau a altor situații prevăzute de lege. În acest fel, alegerea locului de muncă în străinătate fără stabilirea condițiilor și modalit ăților în care să se facă plata lunară a “pensiei alimentare”, poate transforma cu ușurință un cetățean bine intenționat, într-un infractor.
Poți deveni infractor dacă nu achiți pensia alimentară
Acest aspect este descris de Codul Penal la articolul 305, cel care sancționează la litera c) neplata cu rea credință timp de două luni a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească, și pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă.
În realitate, întâmpinăm cel mai des următoarea situație: soții au divorțat, minorul rămâne cu domiciliul permanent la mamă, iar tatălui i se impune obligația achitării lunare a unei pensii de întreținere, raportată la veniturile realizate. Cum, dupa divorț, de cele mai multe ori, relațiile de bună comunicare și vizitare între soți și copiii acestora se alterează, bărbații, determinați de condițiile economice din țara noastră, decid singuri să muncească în străinătate.
Toate bune și frumoase până aici. Însă decizia părintelui, bărbatul de cele mai multe ori, de a pleca în străinătate, nu este comunicată și celuilat părinte, în virtutea “libertății” dobândite după desfacerea c ăsătoriei, fiind omis și aspectul plății obligației lunare de întreținere a minorului. Dacă mamele nu primesc “la poștă”, timp de două luni, banii ce se cuvin copiilor, se impacientează, devin irascibile, se consideră abandonate și caută să ia legătura cu părintele, obligat de lege la realizarea plății, pentru a reglementa situația. Astfel află că acesta este plecat în străinătate sau este de negăsit și de aici scenariul care va transforma un om, poate bine intenționat, într-un infractor.
Puternic motivate de lipsa de comunicare, mamele își imaginează că fostii soți realizează venituri mari, se distrează alături de alte femei, își continuă viața ca și când nimic nu i-ar împiedica să o facă, iar ele stau singure, îngrijesc de copil, de casă și merg la serviciu pe un salariu ce nu depășește 200 euro, de cele mai multe ori. Realitatea crudă și dorința de a aplica o corecție fostului soț le determină să se adreseze celei mai apropiate secții de poliție, întocmind o plângere cu referire la articolul 305 din Codul Penal.
Dacă nu te prezinți la judecată riști să te prezinți la închisoare
De aici și până la o condamnare definitivă nu se mai interpun decât agentul de poliție și procurorul care, dacă nu reușesc să identifice f ăptuitorul pentru cercetare și lămurire, înaintează judecătorului rechizitoriul întocmit. Dacă nici judecătorul nu reușește să determine prezența fostului soț în sala de judecată pentru a i se pune în vedere să-și îndeplinească obligațiile bănești legale, nu are altă alternativă decât să pronunțe o condamnare în lipsă, fie pecuniară, fie privativă de libertate.
În practică, timpul estimat pentru desfășurarea celor descrise mai sus, nu poate dura mai mult de 1 - 2 ani. După acest interval de timp, soțul se întoarce acasă unde riscă sa intre direct în închisoare sau să plătească cu vârf și îndesat tot ce a reușit să acumuleze în timpul petrecut la lucru în străinătate.
Tot acest scenariu desprins din realitatea de zi cu zi se poate evita cu ușurință printr-o bună comunicare între foștii soți și prin asumarea responsabilității de părinte din partea ambilor soți, indiferent de locul în care își desfășoară activitatea profesională sau socială.
