O INVENȚIE PE ZI: Lumânarea

Lumânarea este un bloc solid de ceară în care este introdus un fitil care, odată aprins, produce lumină și, câteodată, căldură. Lumânărarii, cei ce produceau lumânări, până în secolul al XIX-lea, au folosit grăsimi pentru a produce lumânările, în zilele noastre fiind realizate din ceară de parafină, dar și din alte substanțe precum soia, gel sau ceară de albine.

Încă din jurul anilor 3000 î.Hr., în Egiptul Antic, se preparau lumânări din ceară de albine. În acea perioada cretanii foloseau și ei ceara de albine pentru fabricarea lumânărilor. În China Antică lumânările erau fabricate din ceară arsă din semințe și insecte, indienii antici foloseau scorțisoara, iar nativii din America și eschimoșii foloseau un anume fel de grăsime de pește.

Primele lumânări cunoscute erau create de către chinezi, în timpul Dinastiei Qin (221-206 î.Hr.) și erau realizate din grăsime de balenă. În Roma Antică, în secolul I, lumânările erau preparate din substanțele unei plante. În Europa și în Orientul Mijlociu, lumânările nu au apărut până după anii 400, datorită disponibilității la resursele mari de ulei de măsline folosit pentru lămpile cu ulei. Lumânarea timpurie europeană a fost realizată din mai multe forme de grăsimi naturale, seu și ceară.

Parafina a fost distilată pentru prima dată în anul 1830, acest lucru revoluționând industria producătoare de lumânări, fiind un material ieftin din care se puteau produce lumânări de calitate superioară, inodore, ce ardeau într-un mod rezonabil și curat. Distilarea kerosenului, numit și ulei de parafină, a dus la prăbușirea industriei producătoare de lumânări de parafină.

Având o ardere relativ constantă ce putea fi măsurată, lumânarea a fost folosită la început pentru a măsura timpul. Lumânările create special pentru aceste scopuri aveau măsurători marcate de-a lungul cerii, de obicei în ore.

Înainte de invenția iluminării electrice, lumânările și lămpile cu ulei erau folosite pentru iluminat, în zonele fără electricitate fiind încă folosite în mod constant. Până în secolul XX, lumânările predominau în partea de nord a Europei, iar în sudul Europei în zona mediteraneană predominau lămpile cu ulei.

În zilele noastre, lumânările sunt folosite în general pentru valoarea estetică ți pentru parfumul lor plăcut. Se folosesc, în special, pentru a crea o atmosferă călduroasă, romantică, în scopuri religioase sau în cazuri de urgență în timpul penelor de curent. Lumânările aromate se folosesc pentru aromoterapie.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.