O INVENȚIE PE ZI: Pasta de dinți

Pasta de dinți este folosită împreună cu periuța de dinți ca accesoriu de curățat și întreținut estetica și sănătatea dinților. Pasta de dinți este folosită pentru a promova igiena orală: servește ca un abraziv care ajută la îndepărtarea plăcii dentare și a produselor alimentare de pe dinți, ajută la suprimarea halitozei și oferă ingrediente active (cel mai frecvent fiind fluorul) pentru a ajuta la prevenirea afecțiunilor dentare și gingivale (gingivita).
Cea mai mare parte a curățării dinților se realizează prin acționarea mecanica a periuței de dinți și nu de pasta de dinți.

Cea mai veche referință despre un amestec pentru curățarea dinților este relatată într-un manuscris egiptean ce datează din secolul al IV-lea î.Hr. Ingredientele includeau flori ce erau măcinate.

Grecii și mai târziu, romanii au îmbunătățit rețetele pastei de dinți prin adăugarea de materiale abrazive precum oase zdrobite și scoici. În secolul al IX-lea, muzicianul și designerul arab Ziryab a inventat un tip de pastă de dinți care a popularizat întreaga Spanie islamică. Ingredientele exacte ale acestei paste nu sunt cunoscute, dar a fost semnalat că pasta ar fi fost ”atât funcțională, cât și plăcută la gust”. Nu se știe dacă oamenii foloseau doar pasta a fost folosită, dacă frecau pe dinți cu cârpe sau foloseau periuțe de dinți timpurii.

Pudrele de dinți au început să fie utilizate pentru prima dată în secolul al XIX-lea în Marea Britanie. Cele mai multe au fost făcute în casă și au fost folosite cretă, pulbere de cărămidă sau sare ca ingrediente. Un volum din 1866 al ”Enciclopediei pentru Acasă” a recomandat folosirea cărbunelui pulverizat și a avertizat ca multe din pudrele de dinți comercializate fac mai mult rău decât bine.

Compania Arm&Hammer a comercializat pudra de dinți pe bază de bicarbonat de sodiu în SUA până în anul 2000, iar în prezent Colgate comercializează pudra de dinți în India și în alte țări.

Până în 1900, o pastă făcută din peroxid de hidrogen și bicarbonat de sodiu a fost recomandată pentru utilizarea cu periuțele de dinți. Pasta de dinți prefabricată a fost comercializată pentru prima dată în secolul al XIX-lea, dar nu a depășit popularitatea pudrei de dinți până în Primul Război Mondial.

În 1892, doctorul Washington Sheffield din New London, Connecticut, a introdus pasta de dinți într-un tub pliabil. I-a venit această idee după ce fiul său a călătorit la Paris și a văzut cum pictorii folosesc vopsea din tuburi. În New York, în anul 1896, pasta de dinți Colgate & Company Dental Cream a fost ambalată în tuburi pliabile asemănătoare celor lui Sheffield. Tuburile de pastă de dinți originale au fost realizate din plumb.

Fluorul a fost adăugat pentru prima dată la pastele de dinți în anul 1890, dar abia în 1950 ingredientul activ a fost dezvoltat după cercetările făcute de cei de la Procter & Gamble. În 2006, BioRepair a apărut în Europa cu prima pastă de dinți ce conține hidroxilapatita sintetică drept alternativă la fluor pentru remineralizarea și repararea smalțului. Hidroxilapatita biomimetică este destinată protejării dinților prin crearea unui nou strat de smalț sintetic în jurul dintelui în loc de întărirea stratului existent cu fluor ce se transformă chimic în fluoroapatită.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.