Patru moduri în care lumea s-ar putea sfârşi

planeteUniversul se va sfârși, cel mai probabil, în unul din patru moduri denumite generic de oamenii de știință Big Freeze, Big Crunch, Big Change și Big Rip.

Planeta noastră își va găsi sfârșitul peste aproximativ șase miliarde de ani, cel mai probabil vaporizată de Soarele care se va extinde într-o stea gigantică roșie și va cuprinde și Pământul. Dar Soarele este doar o stea din sute de miliarde de stele din galaxia noastră și în univers sunt sute de miliarde de galaxii, scrie BBC.

Cum se va sfârși universul? Lumea științifică nu s-a pus de acord asupra modului exact în care se va întâmplă asta – va fi un final brusc sau o moarte lentă. Până acum au fost însă emise câteva teorii privind apocalipsă universului.

Primul indiciu privind sfârșitul vine din studiul căldurii, termodinamica. Moartea universului, așadar, nu va avea loc într-un infern în flăcări, ci din moartea tuturor diferențelor de căldură. Este o moarte mai dureroasă decât a fi ars de viu – pentru că în viața de zi cu zi, toate formele de viață au nevoie de o diferență de temperatură.

Spre exemplu, oamenii supraviețuiesc cu hrană, care există mulțumită enormei diferențe de temperatură între Soare și restul universului.

De îndată ce universul atinge punctul în care nu mai există diferențe de temperatură, nu se va mai întâmplă nimic. Toate stelele vor muri, toate lucrurile se vor descompune și tot ce va mai rămâne va fi un amestec de particule și radiații. Până și energia acestui amestec va dispărea în timp, sub efectul expansiunii universului, așa că totul se va afla la doar o fracțiune deasupra temperaturii de zero absolut.

În acest mare îngheț – Big Freeze, universul este uniform de rece, mort și gol.

În urmă cu 100 de ani, teoria relativității a lui Albert Einstein a sugerat că universul poate avea o soartă încă și mai dramatică.

Relativitatea generală spune că materia și energia deformează timpul și spațiul. Această relație între spațiu-timp și materie-energie, între scena și actorii de pe ea, se extinde la întreg universul. Materia din univers, susține teoria lui Einstein, determină soarta universului.

Teoria susține că universul fie se extinde, fie se contractă, dar nu poate rămâne de aceeași dimensiune. În 1929, astronomul Edwin Hubble a obținut dovezi că universul se extinde.

Dacă universul se extinde, înseamnă că a fost un moment când a fost mult mai mic decât acum – de aici teoria Big Bang: ideea că universul a început ca ceva incredibil de mic și apoi s-a extins incredibil de rapid.

Soarta universului depinde, așadar, de întrebarea: universul va continuă să se extindă, și dacă da, cât de rapid? Răspunsul, la rândul lui, depinde de cât de multă materie conține universul – mai multă materie peste cantitatea „normală” înseamnă mai multă gravitație, ceea ce trage totul înapoi și încetinește expansiunea. Iar acesta ar fi momentul în care universul va începe să se contracte.

Un univers care se contractă se va face tot mai mic, va deveni tot mai fierbinte și mai dens și în cele din urmă va sfârși într-un infern incredibil de compact, un invers al Big Bang-ului, cunoscut drept Big Crunch.

O altă teorie a încolțit în 1998, când două echipe rivale de cercetători au determinat că expansiunea universului se accelerează. Cum materia și energia nu pot determina universul să se comporte astfel, trebuia să existe o forță necunoscută până acum – aceasta a fost prima dovadă a existenței „energiei întunecate”.

Energia întunecată extinde universul – și e destulă pentru a face asta, întrucât reprezintă cam 70% din energia din univers și crește în fiecare zi. Existența acestui tip de energie înseamnă că nu cantitatea de materie va determina soartă universului.

În această circumstanță, există două posibilități, continuă sursa citată.

Una din ele a fost generată de lumea particulelor subatomice și este una din cele mai ciudate cu privire la soarta universului.

În „Leagănul pisicii”, al lui Kurt Vonnegut, „gheața 9″ este o forma nouă de apă înghețată cu o proprietate nouă: îngheață la 46 grade Celsius, nu la 0 grade. Când un cristal de gheață 9 ajunge într-un pahar de apă, toată apa din jurul său ia imediat forma cristalului, pentru că are o formă de energie mai mică decât apa lichidă.

Același lucru se poate întâmplă și în viața reală, nu numai în romanele SF: dacă apa foarte pură este turnată într-un pahar foarte curat și este răcită imediat sub zero grade, apa va deveni super-răcită: rămâne lichidă și sub punctul de îngheț. Dacă se adaugă un cristal de gheață în pahar, apa îngheață rapid.

Gheața 9 și apa super-răcită nu pot părea relevante pentru soarta universului, însă ceva similar i se poate întâmpla spațiului.

Fizica cuantică susține că până și într-un vid total există o cantitate mică de energie. Dar poate există și un alt fel de vid, care conține mai puțină energie. Dacă este o teorie adevărată, atunci întreg universul este ca un pahar de apă super-răcită. Va rezista până când apare o „bulă” de vid cu energie scăzută.

Din fericire, nu știm să existe asemenea bule, deși fizica cuantică susține că acestea sunt posibile și, deci, vor apărea inevitabil undeva în univers.

Când se va întâmpla asta, noul vid va converti vechiul vid din jurul său, la fel ca gheața 9. Bula se va extinde cu viteza luminii, așa că nu ne vom da seama că se petrece. În interiorul bulei, lucrurile vor sta radical diferit și în niciun caz nu va fi un mediu ospitalier.

Oamenii, planetele și chiar stelele ar putea fi distruse în acest fenomen de schimbare masivă, numit Big Change.

A patra posibilitate se bazează tot pe energia întunecată. Este speculativă și improbabilă, dar nu poate fi exclusă deocamdată. Energia întunecată ar putea fi mai puternică decât ne-am imaginat și să fie suficientă pentru a pune capăt universului, fără nicio Big Change, Freeze sau Crunch.

Energia întunecată are proprietatea de a-și păstra constantă densitatea, pe fondul expansiunii universului – asta înseamnă că apare tot mai multă în timp, pentru a ține pasul cu volumul tot mai mare al universului.

Dar ce ne facem dacă volumul de energie întunecată din univers crește mai rapid decât se extinde universul?

Ideea îi aparține lui Robert Caldwell de la Dartmouth College în Hanover, New Hampshire, care numește asta „energie întunecată fantomă”.

În acest moment, densitatea energiei întunecate este foarte scăzută, mai scăzută decât densitatea materiei de pe Pământ sau a galaxiei Calea Lactee. Pe măsură ce trece timpul, densitatea energiei întunecate fantomă s-ar consolida și ar rupe universul.

Într-un studiu din 2003, Caldwell și colegii săi au expus scenariul „apocalipsei cosmice”. De îndată ce energia întunecată fantomă devine mai densă decât un anume obiect, acel obiect este rupt în bucăți.

Mai întâi, energia întunecată fantomă va rupe Calea Lactee, trimițând în neant stelele. Apoi sistemul solar va fi distrus, deoarece atracția energiei întunecate va fi mai mare decât cea a Soarelui asupra Pământului.

În fine, în câteva minute haotice, Pământul va exploda. Apoi atomii înșiși se vor sparge, cu o fracțiune de secundă înainte ca universul să se rupă în bucăți. Acesta va fi Big Rip.

Cu toate că unele teorii par greu de acceptat, cea mai probabilă soartă a universului va fi un Big Freeze, urmat de Big Change și, în fine, de Big Crunch.

Sursa: independent.md

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.