“Pe repede înainte” interviu cu Eugen Apjok!

eugenPrimul care a răspuns întrebărilor a fost antrenorul principal Eugen Apjok. Şi pentru că se numesc interviuri pe repede înainte, să îi dăm drumul.

Î: -Domnule antrenor, care este prima dumneavoastră amintire legată de rugby?
R: – În cartierul Gării, unde am copilărit, ne-am strâns vreo 6-7 băieţi care am venit la antrenament la rugby, prima dată cu reţinere, neştiind nimic despre rugby, lucrul acesta întâmplându-se în 1986

Î: – Când aţi simţit că rugby-ul devine o parte importantă din viaţa dumneavoastră?
R: – Meciul cu impactul cel mai important la juniori a fost cel cu Steaua, acasă în campionat, a fost primul meu meci oficial, am intrat în meci datorită unei accidentări a titularului pe postul de mijlocaş la deschidere. M-a atras faptul că poziţia în joc cerea de la jucător mult mai multe decât pasa la coechipier, contact, sau altele, cerea inteligenţă în joc, o anumită rapiditate în decizii şi responsabilitate în decizii. Debutul într-un meci oficial s-a întâmplat la vârsta de 16 ani.

Î: – Care este prima satisfacţie care aţi avut-o practicând acest sport?
R: – La juniori a fost calificarea la turneul final, primul succes a fost clar la seniori prin câştigarea Cupei României (n.n. 1999), iar cu echipa naţională meciurile cu Anglia şi cu Noua Zeelandăă, meciuri care le consider cele mai reprezentative din cariera mea de jucător.

Î: – Trecem pe partea cealaltă, cea neplacută, care ar fi cea mai mare dezamăgire din carieră?
R: – Cea mai mare dezamăgire este că am suferit o accidentare înainte de turneul final al Cupei Mondiale din Africa de Sud din 1995, şi din cauza asta am ratat prezenţa la acel turneu final.

Î: – Privind cariera dumneavoastră, şi ca jucător şi ca antrenor, care e cel mai frumos moment din viaţa de rugbyist?
R: – E clar că satisfacţiile cele mai mari au fost cele ca antrenor, 3 titluri naţionale, Cupa României, Rugby-ul în 7, lăsând deoparte naţionala, pentru că sunt două lucruri diferite, unul privind partea de club, celălat privind echipa naţională. La echipa naţională e clar că cea mai mare satisfacţie este, pe lângă desemnarea mea ca antrenor, calificarea la Cupa Mondială, iar pe partea de club, evident cel mai drag îmi este primul titlu câştigat ca şi antrenor.

Î: – Lumea vine din ce în ce mai mult la stadion şi în numar din ce în ce mai mare, şi vin mulţi care nu prea înţeleg fenomenul, dar vor să fie lângă echipă. Pentru aceşti suporteri aveţi un mesaj în mod special?
R: – După cele trei titluri câştigate, şi nu numai, după cinci finale jucate, s-a creat un fenomen în jurul acestei echipe, şi vreau să cred că e unul real. Ce m-ar bucura pe mine mult ar fi să râmână în jurul acestei echipe cei care au fost dintotdeauna, şi daca se poate să mărim numărul suporterilor, dar totodată să încercăm să îi şi educăm în spiritul rugby-ului, să înţeleagă că aici trebuie să respecţi echipa adversă, ca un exemplu clar, în momentul în care un transformeur se concentrează să dea la beţe, să fie linişte pe stadion, un semn de respect, şi trebuie să menţinem această cultură a rugby-ului. Până la urmă asta face diferenţa între rugby şi celelalte sporturi de echipă. Pentru cei care vor să studieze mai amănunţit un site cu reguli şi regulamente despre rugby este www.irblaws.com.

rugbybaiamare.ro

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.