Cea mai cumplită greșeală a protecției sociale din România este suma infimă cu care este sprijinit un om ce a plecat din activitatea lui, din cauza unei maladii. Pensia de boală este o bătaie de loc pentru cel ajuns în pragul suferinței. Pe lângă faptul că este prea mică pentru a supraviețui, cel care a cotizat pentru o pensie de fapt a senectuții, este degradat social și moral dacă intervine incapacitatea de muncă.
Tragedia devine exponențială prin faptul că se răsfrânge asupra unui copil de creșă, grădiniță, învațământ primar sau liceal, suferința survenită accidental, ereditar sau prin molipsire celui care era stâlpul familiei. Responsabilitatea lui onorarantă se transformă într-o greutate financiară având în vedere costurile pentru a redeveni sănătos sau cel puțin apt de muncă.
Sunt nemuritoare doar obligațiile individului față de societate
În cazul unei familii bine închegată, greutatea cade pe soțul sănătos, al cărui efort cel puțin se dublează presat de factorul psihologic, dar mai ales de insuficiența susținerilor financiare. Omul bolnav are nevoie de hrană mai bună, de asistență medicală costisitoare, precum și de consiliere. Nimic din toate acestea nu sunt rezolvate de așa zisa protecție socială. Toți contribuim la fonduri cică de solidaritate de pensii, numite asigurări sociale. Dar când, din varii motive acestea sunt accesate, ne dezvăluie adevărată față a societății în care trebuie să supraviețuim. Anumite profesii generează implacabil boli. Rodul muncii unor membrii ai societății fac posibile progrese și chiar existența societății umane în sine. Dar atunci când individul care prin munca lui a participat la exploatarea a tone de materiale radioactive, a zeci de kilograme de metale prețioase și datorită tehnologiei precare este atacat de boală este tratat cu minimum de cheltuială și lăsat să se stingă în suferință. Individul pleacă dintre cei vii, dar rămâne familia, aparținătorii care primesc un ajutor social modest de înmormântare și o pensie de urmaș dacă este cazul. Sumele care au fost reținute din munca prost plătită se pierd și nimeni nu mai amintește de datoriile societății față de descendenții celui sacrificat. Sunt nemuritoare doar obligațiile individului față de societate, ele fiind transferate peste generații până la recuperare, pe când obligațiile societății față de individ sunt reduse și minimalizate pe toate căile posibile.
Se sting mame de cancere banale, tratabile, se sting soți din cauza unei pneumonii
Dacă în timpul vieții rodnice, un cap de familie contractează un credit, obligatoriul asigurat, iar acesta se stinge din cauza unei boli, datoria societății este de a recupera creditul acordat omului împrumutat aflat în putere, mergându-se până la executarea silită a locuinței și a bunurilor agonisite, lăsând familia și aparținătorii în sălbăticia celei mai cumplite sărăcii. Se bate monedă pe asistență medicală preventorie, pe tratarea incipientă a bolilor, dar acestea sunt prea puțin sau deloc viabile. Se sting mame de cancere banale, tratabile, se sting soți din cauza unei pneumonii, iar tragedia nu se închide o dată cu buza mormântului, ci abia începe, când diverse societăți de hiene se îmbogățesc din executări silite. Toate aceste măsuri antisociale și antiumane sunt posibile prin girul aleșilor care propun și dispun ca aceste măsuri să devină legi. Statele care au un grad de civilizație mai ridicat rezolvă altfel problema. Neamțul bolnav primește 120% din salariu în perioada convalescenței. Medicul ce a contractat și garantat cu pregătirea lui sănătatea unui asigurat răspunde material și penal pentru incapacitatea de muncă și pentru dauna pricinuită unei familii, când din neglijență societății acesteia i se pierde susținătorul. Mai mult, cel căruia i s-a constatat o problemă este altfel monitorizat și tratat pentru a fi recuperat din timp, chiar dacă la baza acestei măsuri sunt rațiuni financiare.
Aleșii noștri trebuie să identifice măsuri de îmbunătățire a vieții
Este mai ieftin să previi decât să tratezi. :i mai adevărat este faptul că medicina se practică la cei mai înalți parametri, iar medicii sunt recompensați exemplar și nu se fac rabaturi la dotări și cercetare. Bolnavul plătește din cardul de asigurare exact serviciul de care a beneficiat. Venitul minim este garantat, toate cheltuielile individului sunt fiscalizate, iar la finele anului financiar, dacă nu se asigură venitul minim declarat, acesta se recuperează automat de la fisc printr-o declarație reparatorie la care sunt anexate chitanțele și facturile ce conțin taxele pe valoarea adăugată. Este normal ca toată lumea să platească, atunci când toată lumea beneficiază de parte din sumele plătite în mod permanent și de un supliment de avarie, atunci când anumite greutăți iminente planează asupra individului. Astfel de măsuri trebuie să preocupe aleșii care sunt trimiși ca să ne facă posibila viața în acest mileniu, nu doar perfecționarea metodelor de fraudare a banului nostru făcut să lucească cu sudori de sânge adesea.
