Rugby – Interviuri pe repede înainte: Constantin Ene

Născut în Bucureşti, a decis să işi petreacă cariera de rugbist in provincie, şi nu regretă deloc această decizie. Proaspăt revenit din luna de miere, Constantin Ene a fost amabil să ne dezvăluie câteva amănunte interesante din viaţa lui, în “Interviul pe repede înainte”

De obicei jucătorii din provincie caută să se îndrepte spre capitală, tu ai procedat invers, de ce?
Am plecat spre Arad dinspre capitală, deoarece mi s-au oferit nişte oportunităţi mult mai bune decât în Bucureşti la acel moment, iar apoi după ce echipa din Arad s-a desfiinţat am venit aici la Baia Mare, şi nu regret nicio clipă deciziile luate. La Arad am jucat prima mea finală, din păcate pierdută, însă totodată şi ultima finală pe care a câştigat-o Steaua.

Ce înseamnă rugbyul pentru tine?
E un mod de viaţă pentru mine, asta ştim să facem, să jucăm rugby, sper că o facem şi destul de bine. Rugby-ul îţi oferă o cultură aparte, faţă de alte sporturi de echipă, şi o educaţie care în fotbal de exemplu sau în alte sporturi, nu există. Îţi oferă o familie, te invaţă să fii disciplinat, să fii ordonat.
Eşti proaspăt căsătorit, cum crezi că se vor împăca cele două lucruri, rugby-ul şi căsătoria?
Eu zic că se vor împăca foarte bine, ne cunoaştem de ceva vreme, eu şi soţia mea, suntem împreună de 3 ani, s-au împăcat bine şi până acum, aşa că sincer sunt sigur că va fi bine şi de acum încolo.

Ce îţi lipseşte din cariera ta de rugbist de până acum, ce ţi-ai mai dori să realizezi?
În primul rând vreau să îi batem încă o dată pe cei din Timişoara. Asta pe termen scurt. Să câştigăm campionatul bine înţeles, dar nu oricum ci să jucăm finala cu Timişoara şi evident să învingem în final. Iar pe termen lung să pot juca cât mai mult. Asta e ce îmi doresc cel mai mult.

Practici rugby de ceva vreme, ai o amintire mai dragă pe care vrei să o împărtăşeşti şi fanilor echipei?
Primul campionat câştigat, evident. Acel moment, acea finală contra Stelei, o echipă plină de vedete. Un moment de vis, o finală în care am plecat cu şansa a doua. Noi eram atunci o echipă de muncitori, dacă pot spune aşa, și ne doream mult să câştigăm, iar maniera în care am făcut-o, în ultima secundă, a fost ceva fantastic.

În final te rog să te analizezi puţin, pe tine şi cariera ta de până acum, şi să ne spui care este, după părerea ta, cel mai mare defect al tău, sau ce anume crezi tu că ar trebui înbunătăţit la evoluţia ta ca jucător profesionist.
Sincer, după părerea mea, cel mai mare defect al meu este modul în care mă implic, sau mai exact nu pot să spun că excelez din acest punct de vedere. Sunt prezent la toate antrenamentele şi mă implic, dar cred că ar trebui ceva mai mult. Mai mult efort în afara programului normal de pregătire cred că e necesar, mai multă implicare şi ore suplimentare cred că ar fi ceea ce îmi lipseşte pentru a fi cu adevărat ceea ce se numeşte un jucător profesionist.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.