Pentru prea mulţi vizitatori, Cimitirul Vesel de la Săpânţă este o găselniţă; o curiozitate „simpatică”, o „haioşenie” demnă de consemnat în presa tuturor vremurilor, pentru ca, mai apoi, să-şi facă loc în topul cimitirelor „unice”, din lumea largă. Puţini sunt aceia care percep legătura tainică, transcendentală, a maramureşenilor contemporani, cu neînfricaţii lor înaintaşi, războinicii aşezaţi la nord de teritoriile Daciei, vremelnic ocupate de romani - dacii liberi.
Potrivit istoriilor, împăratul roman Iulian Apostatul (361–363 d.H.) le-ar fi povestit contemporanilor una din zicerile împăratului Traian, cuceritorul Daciei.
Iată ce spunea marele său înaintaş: “După ce am primit Imperiul, amorţit parcă şi dezlânat de-a binelea din pricina tiraniei care îl încătuşase multă vreme, precum şi de incursiunile geţilor, eu singur am cutezat să lovesc popoarele de dincolo de Dunăre şi i-am nimicit pe geţi, cei mai războinici ce-au fost vreodată, nu numai prin vlaga lor trupească, ci şi datorită celor care i-a convins Zalmoxis, zeul venerat la ei. Convinşi că nu mor niciodată, ci numai îşi schimbă lăcaşul, ei înfruntă moartea mai bucuroşi decât dacă ar porni într-o călătorie”.
Sursa: gandul.info
