Joi, 27 iulie 2023, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare în sobor de preoţi şi diaconi cu foştii colegi de seminar de acum patru decenii, promoţia 1978-1983, de la Cluj-Napoca, răspândiţi în toată ţara şi în străinătate.
„Suntem îi zi de sărbătoare. Sărbătoare mare şi importantă în calendarul Bisericii noastre ortodoxe, întrucât îl sărbătorim astăzi pe Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Un sfânt mult iubit de poporul român, care este dintre sfinţii doctori şi tămăduitori fără de arginţi, a precizat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Ne-am întâlnit în Catedrala noastră Episcopală „Sfânta Treime” în Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, ca să aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a revărsat asupra noastră, începând de la venirea noastră în lumea aceasta văzută şi până la vremea în care ne găsim, pentru că, iată, în urmă cu 40 de ani, Dumnezeu ne-a îndemnat să intrăm pe porţile unei şcoli teologice prestigioase, la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. Suntem promoţia 1978-1983, care am făcut şcoală adevărată. Seminarul pe care l-am făcut noi era o adevărată academie teologică. Toţi profesorii noştri aveau studii doctorale şi şcolile teologice. Chiar dacă erau închise pe dinafară, trăiam în regim comunist, erau deschise pe dinăuntru şi erau singurele şcoli de cultură generală adevărată, ca să nu mai vorbim de promovarea valorilor noastre sfinte: credinţa ortodoxă strămoşească, tradiţia românească, iubirea de ţară, iubirea de neam. Tot ce înseamnă sufletul românesc se cultiva aşa cum se cultivă şi astăzi în şcolile teologice, cu oarecare diversitate, în sensul că s-au înmulţit şcolile teologice. Sunt 40 de ani, iar noi am trecut de 60. Pe la 50 de ani omul şi mai ales slujitorul lui Dumnezeu îşi evaluează viaţa şi-şi dă seama că, de fapt, nu el a ales pe Dumnezeu, ci Dumnezeu l-a ales pe el şi înţelege cuvintele Mântuitorului adresate Sfinţilor Apostoli: Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am trimis ca roadă să aduceţi şi roada voastră să rămână. Îţi dai seama că, de fapt, Dumnezeu a hotărât, tu ai ascultat şoapta Duhului Sfânt şi ai simţit în inima curată de tânăr, la 17-18 ani, că ai dori să-l slujeşti pe Dumnezeu, dar de acolo din inimă ţi-a vorbit Dumnezeu, pentru că altfel nu poţi înţelege după 50 de ani, când ai realizat câteva lucruri în viaţă, şi, oricum ai o viaţă pastorală dacă eşti preot, păstor de credincioşi, nu poţi înţelege cum a fost posibil ca din copilul de atunci să se realizeze, prin viaţa ta smerită şi anonimă, lucruri mari şi minunate, slăvite şi preaînalte. Nu poţi înţelege altfel şi nu poţi explica decât dacă Îl aduci pe Dumnezeu în ecuaţie şi asta o facem toţi, iar la 50 de ani ne facem bilanţul şi înţelegem misiunea pe care am avut-o, că a fost darul lui Dumnezeu pentru noi. Nu noi ne-am dăruit lui Dumnezeu, ci darul lui Dmnezeu a fost peste noi, Care pe cele neputincioase le vindecă şi pe cele cu lipsă le împlineşte. Acum, la 60 de ani, începem să ne pregătim ca să ne scriem memoriile, pentru că avem ce scrie. Fiecare preot ar trebui să scrie cartea lui pastorală, cartea slujirii lui în Biserica lui Hristos. Şi avem ce să spunem. Nu-i banală slujirea preoţească, este sacrală, este nobilă, este sfântă, este despre binecuvântare, despre sfinţire, despre luminare, despre mântuire şi despre păzirea poruncilor lui Dumnezeu în viaţa familiei preotului şi în viaţa comunităţii şi a păstoriţilor. Dăm slavă lui Dumnezeu că suntem prezenţi aproape toţi. Nu mai sunt distinşii noştri părinţi profesori, mulţi dintre ei, mai este părintele Alexandru Moraru, care ne-a fost dirigintele acestei clase, care a avut 28 de absolvenţi, dar noi suntem aproape toţi şi nu ştim când ne vom mai întâlni. Aceasta este cea mai frumoasă întâlnire. De aceea, colegii au ţinut încă o dată să ne roage să o organizăm în raiul Maramureşului, aici unde credinţa este păzintă cu sfinţenie. Toţi românii sunt credincioşi, şi muntenii, şi moldovenii, şi ardelenii, dar cei mai credincioşi dintre români sunt maramureşenii. O spun asta cu mândrie nepăcătoasă, pentru că se confirmă din ceea ce se întâmplă şi din ceea ce se vede. De aceea, sunt fericit că am găzduit această întâlnire şi împreună, apoi, am mai sărbătorit un moment sacru, am pus piatră de temelie pentru o nouă biserică în Baia Mare, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Mina”, alt mucenic pătimitor, militar de data aceasta, care va fi biserica unui aşezământ social-filantropic cu acelaşi nume şi pe care, împreună cu primarul creştin al muncipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheş, o rânduim şi o vom înălţa şi vom organiza aşezământul pe care domnul primar doreşte să îl înalţe, şi biserica şi aşezământul, în memoria tatălui său, care s-a stins devreme din viaţă, dar care astăzi ar fi făcut 75 de ani. Iată, sunt cifre rotunde şi toate nu le hotărâm noi, ci le hotărăşte Dumnezeu. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Sfânta Liturghie Arhierească
De la ora 9,00, cu mare bucurie, colegii preoţi, care acum 40 de ani ieşeau de pe băncile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca cu multă credinţă în Dumnezeu şi cu dorinţa de slujire preoţească, au intrat în Sfânta Liturghie Arhierească sub protia Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin. Au slujit Pr. Dumitru Lazăr, Pr. Sorin Antal, Pr. Mircea Băţan, Pr. Nicolae Cioară, Pr. Ioan Cioşan, Pr. Nicolae Făgeţeanu, Pr. Gheorghe Burlacu, Pr. Vasile Ioaneş, Pr. Mihai Ierima, Pr. Ioan Toader, Pr. Ioan Ştefănache, Pr. Pavel Pop, Pr. Emil Pavel, Pr. Neculai Rebegea, Pr. Nicolae Văideanu, Pr. Lucian Vitan şi Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, care doar a asistat la Sfânta Liturghie, din motive obiective, circulaţia fiind oprită timp mai îndelungat pe traseul Cluj-Napoca – Baia Mare şi nu a putut ajunge în timp optim. Au mai slujit în acest sobor Pr. Prof. Ioan Hoban, inspector şcolar pentru Religie la Maramureş, Protos. Serafim Bilţ, eclasiarhul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Ipod. Vasile Pop. Au fost pomeniţi la Proscomidie şi la Sfânta Liturghie preoţii profesori şi diriginţi Dumitru Chiţimuş şi Alexandru Moraru, iar la cei decedaţi pe profesorii şi colegii trecuţi la Domnul.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois.
La încheierea Sfintei Liturghii a fost oficiat un Polihroniu de mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin şi asupra colegilor de seminar în cele patru decenii cât s-au scurs de la terminarea seminarului.
După Plihroniu, a fost săvârşită slujba Parastasului pentru cei trecuţi la Domnul, profesori şi colegi.
Din partea colegilor Părintele Dumitru Lazăr, coorganizator al întâlnirii de 40 de ani, i-a dăruit Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin o cruce de binecuvântare şi un ceas.
Preasfinţitul Părinte Iustin a dăruit Preotului Sorin Antal, coleg de seminar, Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul”, pentru meritele ridicării bisericii din Breb, împreună cu tatăl şi fratele.
Iuliana Lazăr, fiică de preot, realizator la Trinitas TV, a fost distinsă de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin cu Ordinul Cultural „Nicolae Steinhardt” pentru emisiunile despre Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.
Un scurt cuvânt duhovnicesc a adresat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin colegilor, în care şi-a exprimat bucuria reîntâlnirii în această formulă după cinci ani de la ultima întâlnire care petrecută tot pe aceste meleaguri.
Încheierea zilei liturgice a avut loc la punerea pietrei de temelie pentru biserica din Baia Mare ce va purta hramurile „Sfântul Mare Mucenic Mina” şi „Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon”, care este prăznuit azi, eveniment religioas la care au participat toţi colegii. Biserica va fi ridicată de primarul Cătălin Cherecheş al Băii Mari, cu mama Viorica şi viitoarea soţie, în memoria tatălui său, Prof. Univ. Dr. Ing. Dorel Cherecheş, care azi ar fi împlinit 75 de ani ani.
„E o încărcătură euharistică deosebită în această zi, ne-a declarat Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, fost preşedinte al Senatului Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, adică de mulţumire, pentru că cu fiecare an care se adună în câmpul acesta al slujirii pastorale sau, în cazul meu, al slujirii didactic-teologice. Ne vedem tot mai aproape. Cel Care ne-a ales, Cel Care ne-a chemat şi Cel Care ne revendică mereu pentru o slujire continuă şi când se adună aceste spice ale slujirii, parcă se leagă un snop, o cunună, dacă vreţi, cu care noi, transilvănenii, împodobim Crucea Mântuitorului Iisus Hristos. Şi atunci nu putem să facem decât să aducem mulţumire lui Dumnezeu. De aceea am zis eu că e o zi cu o încununare euharistică deosebită. Pe urmă, această zi, pentru noi, pentru promoţia 1983 a Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, este o zi de mulţumire deosebită pentru că ne-a strâns în jurul Arhiereului nostru, Arhiereului nostru sufletesc, pentru că noi suntem împrăştiaţi cu slujirea în toată ţara. Aşa erau promoţiile în vremea respectivă. Însă Preasfinţitul Iustin al Maramureşului şi Sătmarului este unul dintre colegii din promoţia 1983, care, iată, a ajuns la deplinătatea harului şi ne adunăm totdeauna când ne invită cu multă bucurie în jurul Preasfinţiei Sale, pentru ca să creştem din har în mai mult har şi să ne apropiem de o slujire cât mai asemănătoare de chipul slujirii Mântuitorului Iisus Hristos. Şi atunci este o zi de bucurie, o zi euharistică şi o zi în care Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să-i dea şi Preasfinţitului, să ne dea şi nouă, puteri înzecite sau însutite pentru ca să împlinim semănarea cuvântului şi să putem, la vremea cuvenită, să fim nişte secerători vrednici ai holdelor Bisericii dreptmăritoare.”
„40 de ani care au trecut. O viaţă de om, aproape. 40 de ani de la terminarea studiilor Seminarului Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca. Practic 45 de ani de când am plecat pe drumul acesta. Ne-a chemat Dumnzeu pe fiecare la slujirea aceasta preoţească. E o zi binecuvântată, e o zi plină de emoţii, e o zi în care mulţumim în mod deosebit Preasfinţitului Iustin, cel care s-a înălţat din mijlocul nostru la treapta Arhieriei, a spus Părintele Dumitru Lazăr. Nu e puţin lucru. Şi e o zi în care trebuie să ne amintim şi de cei care ne-au luminat şi ne-au pregătit pentru preoţie, părinţii profesori pe care i-am avut la Cluj. Unii dintre ei nu mai sunt. Dumnezeu să-i odihnească. Pe ceilalţi îi păstrăm cu recunoştinţă în memoria noastră. A fost o promoţie aparte. Suntem veniţi din toate colţurile ţării. În anul 1978 Clujul nu avea cu ce să formeze, la vremea aceea, o clasă pentru anul I la seminar şi a trebuit să apeleze la toate seminariile din ţară şi am venit de la Bucureşti, am venit de la Neamţ, am venit din Caransebeş şi acuma suntem împrăştiaţi pe tot teritoriul patriei noastre. O zi în care am răspuns chemării Preasfinţitului Iustin de a fi în comuniune şi de a fi în părtăşie cu bucurie şi cu împlinire pentru tot ceea ce am realizat cu binecuvântarea lui Dumnezeu.”
„Începutul seminarului a fost începutul unei căi, a precizat Pr. Ioan Toader de la Parohia Nancy, Franţa. Şi calea a fost interesantă pentru că l-am avut pe Preasfinţitul Justinian, pe atunci Episcop Vicar la Cluj. Îmi aduc aminte că în fiecare seară Preasfinţitul Justinian ieşea în curtea Arhiepiscopiei şi se plimba şi mergeam seminariştii ca să-l întâlnim şi să stăm de vorbă cu el. Şi pe urmă ne invita la el acasă ca să mâncăm cu el şi ne dădea cărţi. Deci, pentru mine a fost începutul unei căi. Deci, începutul a fost Preasfinţitul Justinian. Au fost şi profesori din seminar, dar a fost şi Preasfinţitul, care, din punct de vedere spiritual ne-a dat şi ne-a oferit foarte, foarte mult. Şi această cale nu s-a încheiat cu etapa Justinian. La Bucureşti l-am întâlnit pe Părintele Galeriu, care mi-a fost şi duhovnic timp de 4 ani de zile. Pe urmă am plecat în Occident pentru un doctorat şi acolo l-am avut ca director de teză pe Olivier Clément. Şi timp de trei ani de zile mă întâlneam în fiecare săptămână cu Olivier Clément. Deci, au fost Justinian, a fost Galeriu, a fost Olivier Clément. După ce mi-am terminat studiile şi doctoratul, am venit la Cluj şi un alt om care m-a clădit duhovniceşte a fost Înaltpreasfinţitul Bartolomeu. El mi-a spus iei Catedrala Cluj şi mi-a fost un apropiat pe tot timpul cât a fost în viaţă. Întâmplarea a fost că am fost hirotonit foarte, foarte târziu, sunt preot numai de 12 ani, pentru că aşa a fost soarta vieţii. Eu m-am căsătorit cu o catolică şi fiecare, cred că după ce a terminat studiile de seminar, şi-a dorit ca să fie preot. N-am reuşit. Chiar înainte ca să termin studiile de seminar am fost în Ţara Sfântă şi am luat o sticlă de vin din Cana Galileii şi am zis că asta o să fie prima sticlă care o să-mi servească pentru împărtăşanie şi timp de 30 de ani am mutat sticla dintr-un dulap într-altul. Şi după 30 de ani s-a împlinit acest gând ca să fiu preot. Deci soţia mea, care a fost catolică, a trecut la Biserica Ortodoxă şi Înaltpreasfinţitul Iosif mi-a spus că este o comunitate din Franţa unde este foarte mare nevoie de preot, că este o comunitate foarte mare. Şi am luat comunitatea de la Nancy. Şi o altă etapă a fost această comunitate, care cred că m-a împlinit, pentru că eu cred că este un dor pentru cei care sunt în afară, dorul întâlnirii cu Dumnezeu şi cu ţara. Foarte mulţi s-au apropiat de Biserică datorită acestui dor, pentru că în Oocident descoperim foarte mult valorile şi frumuseţea Ortodoxiei. Şi am descoperit frumuseţea Ortodoxiei, pentru că prima dată când am citit Filocalia, toate volumele, pentru că cei de la catolici mi-au spus că sunteţi ortodox, vorbiţi-ne despre Filocalie. Şi a fost prima dată când am făcut emisiuni timp de un an de zile despre Filocalie. Eu am o parohie de 100 km. Trebuie să mă duc la 12 închisori, trebuie să mă duc la spitale din toată regiunea. Există o lipsă de preoţi în Franţa. Este seceriş mult, secerători puţini. În Occident am înţeles ce înseamnă să fii misionar. Eu cred că noi, preoţii din Occident, suntem misionari pentru românii care vin, dar şi pentru cei care însetează ca să cunoască Ortodoxia. Acum, în parohie, am 16 tineri între 18 şi 25 de ani care aşteaptă să primească botezul. Sunt foarte mulţi tineri care nu sunt botezaţi.”
