Duminică, 3 decembrie 2023, a vindecării orbului din Ierihon, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare în fruntea soborului alcătuit din slujitorii sfântului locaş de închinare.
„Am revenit în mijlocul dragostei dreptcredincioşilor de la Catedrala noatră Episcopală, ca să fim împreună cu părinţii ostenitori şi slujitori care, în această perioadă, a Postului Naşterii Domnului, se ocupă de pregătirea tuturor credincioşilor pentru sărbătoarea, pentru praznicul Naşterea Domnului, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Duminica de astăzi, a XXXI-a după Sfintele Rusalii, este despre vindecarea orbului din Ierihon. Şi de data aceasta, ca şi la chemarea şi mântuirea casei lui Zaheu, Mântuitorul face două lucruri, care, pe de o parte, vindecă sufletul , iar pe de altă parte vindecă trupul. Lui Zaheu i-a vindecat sufletul de orbirea sufletească şi cinstea pe care i-a făcut-o Mântuitorul de a poposi în casa şi familia lui l-a făcut să se îndrepte şi să se pocăiască. Cu alte cuvinte, un om care era urât de popor, pentru că era foarte corupt, era foarte imoral şi foarte avar, lacom pe bogăţie şi pe bunuri materiale, s-a schimbat într-o clipă. Din respect faţă de demnitatea pe care l-a ridicat Mântuitorul de a poposi în casa lui şi, auzind comentariile celorlalţi, care au cârtit c-a intrat să găzduiască la un om păcătos, şi-a reevaluat viaţa şi a întors tot ce a luat pe nedrept. Cu alte cuvinte, a început să lucreze bunul simţ şi să-i fie frică de Dumnezeu, ruşine de oameni şi să înţeleagă că simţul măsurii este caracteristic omului. Respectul, ruşinea şi bunul simţ i-au dezlegat lui Zaheu vederea. Orbul de astăzi este un model de mărturisire a lui Hristos. Societatea în care ne găsim suferă de orbire, şi sufletească, şi fizică. Ne aducem amite câtă luptă a trebuit să ducă Sfânta Biserică cu mărturisirea lui Hristos în şcoli, prin aşezarea chipului lui Hristos la loc de cinste, câtă luptă trebuie să ducă creştinii în a-şi afirma valorile creştine şi nu trebuie să se ruşineze. Nu? Cei care Îl urmau pe Hristos i-a zis orbului să tacă, să nu mai strige. Şi noua societate de asatăzi ne spune să nu-L mai mărturisim pe Hristos, să ascundem evenimentele creştine, să nu mai ţinem sărbătorile creştine şi să nu ne mai afirmăm credinţa şi valorile creştine. Ori, acest lucru înseamnă orbire sufletească şi abandonarea nobleţii, a valorilor creştine şi a căii pe care a mers Hristos şi pe care ne-a arătat-o că merge spre Împărăţia lui Dumnezeu. Să ne ajute Dumnezeu ca să-L descoperim şi să-L urmăm aşa cum orbul vindecat, după ce a fost tămăduit, a mers după Hristos, a mers în urma Lui şi a mărturisit slava Lui. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Sfânta Liturghie Arhierească
Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Arhim. Ioachim Tomoiagă, Protos. Serafim Bilţ, eclesiarh, Pr. Viorel Bud, Pr. Florin Hoban, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Vasile Botiş, de la biserica „Sfântul Apostol Andrei” Baia Mare, Pr. Adrian Morar, referent social, Pr. Ionuţ Pleş, Pr. Dr. Valeriu Vana, responsabilul Agenţiei „Pelerinul Creştin”, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Diac. Vasile Petru Bud, Diac. Vlad Nechita, Diac. Alexandru Cupşinar .
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de Prof. Paula Bondre.
În timpul Sfintei Liturghii, la momentul consacrat, a fost hirotonit întru diacon pe seama Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare citeţul Ionuţ Hotico, de la strana Catedralei. Noul diacon are 27 de ani şi este ostenitor al Catedralei de 10 ani. Este căsătorit. A absolvit Facultatea de Teologie, are masterat în teologie.
Cuvântul de învăţătură
„Aparent n-ai putea extrage foarte multe şi diverse lucruri, şi învăţături, decât minunea în sine şi mărturisirea orbului. Dar dacă ne aplicăm cu atenţie şi dacă facem comparaţie cu cealaltă minune pe care a săvârşit-o Mântuitorul, vindecarea lui Zehu vameşul, cel lacom, putem să facem o paralelă şi va fi în favoarea orbului, deşi şi cealaltă minune e mare. Zaheu vedea, dar se vedea pe sine şi vedea cu lăcomie bunurile pământeşti. Era, efectiv, cuprins de viermele lăcomiei. Un om corupt. Deci Zaheu era avar, însă Dumnezeu a vrut să-i transforme bogăţia lui în punte către Împărăţie. Zaheu a rămas lângă Dumnezeu după aceea. A rămas lângă Hristos. Şi-a salvat familia şi este model în istoria creştinismului de pocăinţă, când omul este în stare de depărtare maximă de Dumnezeu, cum îl poate aduce Dumnezeu pe om la el. De aceea, nu trebuie să judecăm, să lăsăm judecata lui Dumnezeu. Să lăsăm pe Dumnezeu să hotărască, să rânduiască şi să judece. Zaheu a rămas cu Dumnezeu. S-a mântuit toată casa lui. Orbul din Evanghelia de astăzi, după ce s-a vindecat, L-a urmat pe Hristos, a rămas cu Hristos. Mare lucru este să vezi pe Hristos, să-L primeşti, să-L iubeşti, să-L urmezi şi să-L mărturiseşti. Învăţăm şi din una, şi din alta. Să ne rugăm să-L întâlnim pe Dumnezeu în viaţa noastră şi, dacă nu fizic, că nu suntem vrednici să-L vedem cu ochii fizici, să-l simţim când se apropie de noi, când vine în vizită. Că vine sub diferite feluri, în diferite moduri: sărac, cu un copil orfan, familie necăjită. Trebuie să adunăm laolaltă postul, rugăciunea şi faptele bune. Să-L descifrăm pe Dumnezeu, pe Hristos, când trece, când vine, când se opreşte la noi şi să fim fericiţi că ne-a dat ocazia să facem bine. Că Lui îi facem. Şi apoi să avem ochi limpezi. Să-I mulţumim că ne-a dăruit vederea. Să-I mulţumim că avem ochi. Ochiul nostru să fie curat. Ochiul nostru să nu privească poftind. Să avem, apoi, ochii milostivi. Să avem ochii aţintiţi spre cer, spre Hristos, spre Dumnezeu, spre valorile sfinte, spre Sfintele Lui icoane, spre Sfânta noastră Biserică, spre valorile care sunt veşnice, spre familia noastră, pentru care să ne rugăm s-o ţină Dumnezeu întreagă, frumoasă şi numeroasă. Spre frumuseţile noastre creştine şi spre ţara noastră binecuvântată. Să ne uităm cu drag şi să nu ne lepădăm de neam, de credinţă, de Biserică, de glie. Glia noastră strămoşească este împodobită şi sfinţită de oasele martirilor şi ale eroilor şi este îmbibată cu sângele Sfinţilor. De aceea e binecuvântată şi ocrotită de Dumnezeu. Şi, odată cu pământul ţării noastre, suntem ocrotiţi şi noi. Toate acestea le putem învăţa din scurta pericopă evanghelică de astăzi şi să rămânem şi să mergem cu Hristos, că fără El nu putem face nimic.”
