Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea Bârsana

Duminică, 14 aprilie 2024, a patra din Postul Mare, al Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească la Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” Bârsana, stareţă Maica Stavroforă Filofteia Oltean, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi.

„Am făcut o tradiţie să revenim la Mănăstirea Bârsana şi-n perioada Postului Mare, nu doar de măreaţa sărbătoare a hramului acestei mănăstiri, care este pe 30 iunie, Soborul celor 12 Sfinţi Apostoli, ocrotitorii acestei sfinte mănăstiri pe care i-a dăruit Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian atunci când i-a pus piatra de temelie. Venim încă o dată la Mănăstirea Bârsana, venim de fiecare dată când poposim duhovniceşte, pentru că e mănăstirea noastră, una dintre cele mai prestigioase, cunoscute în ţară şi lume şi datorită stilului ei voievodal maramureşean şi frumuseţilor fără egal care s-au aşezat aici pe vatra veche a ultimei reşedinţe episcopale a Maramureşului de la 1739, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Aici a rezidat ultimul Episcop. Aici a slujit Sfântul Iosif Mărturisitorul, trecut în calendar la propunerea  Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, în biserica istorică ce este în cimitirul localităţii Bârsana. Revenim, deci, pe acest loc binecuvântat de Dumnezeu şi sfinţit de rugăciunile monahilor trăitori alături de Ierarhii care au rezidat aici şi care s-au rugat, şi au păzit, şi au păstrat, şi au apărat, şi au mărturisit sfânta şi dreapta noastră credinţă ortodoxă strămoşească. Unii cu preţul vieţii şi al martiriului şi alţii cu închisorile, cu pericolul de a-şi pierde bunurile materiale şi demnitatea sau poziţia socială pe care au avut-o, însă nu s-au lepădat de Hristos. Deci, este o mănăstire unde s-a mărturisit credinţa noastră dreaptă şi sfântă şi s-a vieţuit conform credinţei. Astăzi este duminica a IV-a din Postul Mare, a Sfântului Ioan Scărarul, care a scris Scara Dumnezeiescului urcuş, cu 30 de trepte. Este modelul vieţuirii monahale prin excelenţă. O vatră monahală este locul unde credincioşii vin să-şi potolească foamea şi setea de Dumnezeu, vin să ia lumină de la monahi, pentru că îngerii sunt lumină pentru monahi, iar monahii sunt lumină pentru oameni. Vin să se liniştească de zbuciumul acestei vieţi tulburate, o lume tulburată şi destabilizată şi doar Biserica lui Hristos, doar Biserica noastră ortodoxă strămoşească şi aşezămintele noastre sfinte ne pot aşeza în rânduiala Sfinţilor Părinţi şi a părinţilor noştri sfinţi, care ne-au lăsat această moştenire. Deci, Sfântul Ioan Scărarul este modelul nostru de vieţuire. Fiecare monah a citit cel puţin o dată, dacă nu de mai multe ori, cartea Sfântului Ioan Scărarul cu cele 30 de trepte, o carte profund duhovnicească, dar, pentru că a fost publicată, tradusă de Părintele Dumitru Stăniloaie, care, iată, va ajunge lângă Sfântul Ioan Scărarul, trecut în calendar, şi în rândul Sfinţilor, în 2025, cartea este citită acum şi de credincioşii care au râvnă multă şi doresc să sporească în viaţa duhovnicească, parcurgând călătoria vieţii noastre prin post, rugăciune şi fapte bune. Deci, prin despătimire şi prin duhovnicire, îndumnezeire spre mântuire. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru frumuseţea cu care s-a împodobit, deja, natura. Maramureşul este un colţ de Rai binecuvântat de Dumnezeu, este pământul lui Dumnezeu, iar clădirile fac parte din planul lui Dumnezeu, aşa cum le-au aşezat măicuţele, Maica stareţă Filofteia împreună cu soborul, cu Domnul Arhitect Cordoş, parcă sunt coborâte din Cer. Sunt aşezate fiecare la locul său aşa cum le-a gândit Dumnezeu. Noi am împlinit ceea ce Dumnezeu a gândit. Toate lucrurile sunt gândite de Dumnezeu din veac şi învierea acestei mănăstiri, pătimirea ei şi apoi învierea ei prin ctitorirea începută de Părintele Gheorghe Urda, vrednic de pomenire, şi apoi prin lucrarea dinamică şi plină de forţă duhovnicească şi administrativă a măicuţelor s-a făcut într-un timp de, iată, peste 30 de ani, ceva ce nici nu se putea gândi. Miracolul aceasta înseamnă, ca imposibilul să devină posibil. Aici Dumnezeu a făcut imposibilul posibil. Şi de aceea vine mulţimea credincioşilor la hram, mii, multe mii de credincioşi la hramul mănăstirii, dar şi acum, când venim, purtând straiele binecuvântate coconii aceştia din Maramureşul Voievodal, care sunt frumoşi, credincioşi şi unici, crescuţi în dreapta credinţă. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate şi pentru binecuvântarea acestei zile în atmosferă duhovnicească, când credincioşii se mărturisesc şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine, pregătindu-se pentru Sfânta şi Dumnezeiasca Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos.”

Sfânta Liturghie Arhierească

Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul de Sighet, Pr. Tudor Bârsan, slujitor al mănăstirii, Pr. Marcel Oprişan, parohul din Bârsana, Pr. Florin Marius Bizău, de la Valea Muntelui – Bârsana, Pr. Simion Iuga din Năneşti, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Diac. Ionuţ Hotico.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhierească au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Florian Vois, iar la priceasnă a cântat şi grupul de măicuţe din mănăstire, împreună cu Maica stareţă Filofteia.

S-au rugat împreună cu credincioşii deputatul Gabriel Valer Zetea, membru în Adunarea Naţională Bisericească din partea Maramureşului, primarul Teodor Ştefanca al comunei Bârsana, Col. r. Ştefan Bora, absolvent de Teologie.

După otpust, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin cu soborul a oficiat o slujbă de pomenire pentru întemeietorul Mănăstirii Bârsana de azi, Părintele Gheorghe Urda, fost paroh în Bârsana timp de peste trei decenii.

Cuvântul de învăţătură

„În post udăm pământul inimii cu lacrimile căinţei duhovniceşti, chiar dacă nu sunt fizice, plângem duhovniceşte pentru păcate şi în acest fel ne pregătim pentru recolta duhovnicească pe care urmează să o culeagă Dumnezeu din viaţa noastră. Suntem într-o fumoasă duminică din Postul Mare, a patra, numită a Sfântului Ioan Scărarul. Am trecut de jumătatea celor 40 de zile şi chiar de jumătatea postului, care ţine şapte săptămâni, şi iată-ne în incinta sacră a acestei mănăstiri, care este o Grădină a Maicii Domnului şi a Sfinţilor, cultivată cu multă osteneală de măicuţele care vieţuiesc aici, prin florile rugăciunilor, dar mai ales prin eforturile ziditoare ale jertfei lor pentru a ne dărui aceste frumuseţi nouă, maramureşenilor, românilor şi tuturor iubitorilor de frumos. Şi aşa cum suntem, aproape ca la sărbătoarea hramului, nu atât de mulţi, suntem florile vii în Grădina Maicii Domnului şi noi, alături de florile pe care le cultivă măicuţele. În această perioadă a Postului cel Mare Biserica ne aşază o succesiune de rânduieli şi învăţături şi duminicile sunt numite cu un nume anume.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.