Miercuri, 2 aprilie 2025, a cincea săptămână din Postul Învierii Domnului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, integral, urmată de Liturghia Darurilor înainte Sfinţite, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, alcătuit din preoți cadre universitare și slujitori ai Catedralei.
Slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul
Stabilit prin rânduiala Bisericii Ortodoxe Române, în a cincea săptămână din Postul Mare,, în mănăstiri și în toate bisericile parohiale se săvârșește integral Slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei al Cretei, în toate cele patru stări, zi profund duhovnicească, în care ne căim pentru păcatele noastre.
La Slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite, au slujit alături de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial administrativ, Arhim. Dr. Ioachim Tomoiagă, consilier eparhial social-filantropic şi misionar, Protos. Serafim Bilţ, eclesiarh, Pr. Lect. Univ. Dr. Teofil Stan, Pr. Lect. Univ. Dr. Petrică Aurelian Covaciu, Pr. Lect. Univ. Dr. Marius Sabou, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului, Pr. Florin Bălan, Pr. Ionuț Pleș, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol.
Răspunsurile au fost date de diaconii și teologii Catedralei și de elevii seminarişti şi studenţi, iar la chinonic au cântat copiii de la programul catehetic „Învierea Domnului pe înțelesul copiilor”, coordonați de tinerii de la ATOCEM.
Cuvântul de învățătură
Câteva spicuiri din meditația acestei seri, referitoare la duminicile Postului Mare, ca să fie învățătură pentru sufletul credincioșilor:
”Toată rânduiala Bisericii noastre parcurge istoria Bisericii. Deci în Duminica Ortodoxiei mărturisim credința prin simbol, Simbolul Credinței, prin Crez, în mod simplu și afirmăm credința prin cinstirea Sfintelor Icoane, și o-ntărim. Și afirmăm că întruparea Fiului lui Dumnezeu a făcut posibilă zugrăvirea Fiului lui Dumnezeu, care este icoana iubirii Tatălui în icoană. Și Mântuitorul zice: cine a văzut pe Fiul, L-a văzut pe Tatăl. Fiul este icoana iubirii și iertării Tatălui. Și, deci, cinstim Sfintele Icoane care sunt îngăduite de Dumnezeu din momentul în care s-a întrupat Fiul Său și a luat trup de om și s-a făcut văzut. Fiul, cel Unul Născut, Acela L-a făcut cunoscut pe Tatăl oamenilor, fiind icoana iubirii lui Dumnezeu.
Apoi, în Duminica a doua trăim credința pe care o mărturisim și ne spune Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, cum să trăim credința ca să putem vedea Lumina Necreată a lui Dumnezeu. Prin dezpătimire, prin liniștire, prin retragere din lumea pământească sau prin retragere din viața lumească sau păcătoasă. Nu trebuie să te retragi în pustie ca să ai conștiința că ești creștin și trebuie să ai o viață morală, pilduitoare. Și atunci și trăind viața conformă cu mărturisirea credinței, putem să ne împărtășim de Lumina Necreată.
Duminica a treia, la mijlocul celor șase săptămâni sau patruzeci de zile este așezată Cinstirea Sfintei Cruci care este ca un pom care ne adumbrește și ne întărește. La mijlocul postului, după trei săptămâni, putem slăbi puțin, ne ostenim, simțim o istovire fizică. Și atunci văzându-L pe Hristos pe Cruce și ce-a pătimit El pentru noi și câtă suferință și nimic n-a zis și nu s-a apărat și a răbdat, ascultător făcându-Se până la moarte și încă moarte pe cruce, ducem și noi mai departe crucea ostenelilor și a postului. Nevoința noastră puțină.
Duminica a patra este Duminica Sfântului Ioan Scăraru, un sfânt părinte mare, care s-a născut pe la jumătatea secolului V și a trăit până la jumătatea secolului VI. A trăit 70 de ani. A fost mare învățător al pustiei și a trăit în Mănăstirea Sfântă Ecaterina din Sinai, care există până astăzi, de 1400 de ani, cea mai veche așezare monahală care există, și care a scris Scara Dumnezeiescului Urcuș. Deci Sfântul ne arată cum să procedăm, cum să lucrăm arta mântuirii. Ei sunt învățătorii sau mentorii care ne învață arta mântuirii, părinții pustiei.
În Duminica a V, Duminica ce vine, este a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca și cinstindu-o pe Sfânta, de ce au așezat părinții după Sfântul Ioan Scăraru care a atins Slava lui Dumnezeu prin viețuirea lui desăvârșită, duhovnicească și dumnezeiască și s-a împărtășit de Slava lui Dumnezeu, de ce ar așeza o Sfântă, care a fost o mare păcătoasă? Ca să nu descurajăm. Dacă nu reușim să fim aidoma sau asemenea cu Sfinții Părinți, care au împlinit întru totul poruncile și legea lui Dumnezeu și au trăit unu la unu viața lor cu Evanghelia și cu poruncile lui Dumnezeu. Unul la unul. Dacă noi nu reușim ca să fim unul la unul cu Evanghelia și cădem și întinăm vasul trupului nostru și ne întinăm mintea și sufletul, odată cu trupul se întinează și sufletul. Sufletul cu trupul se întrepătrund. Și sufletul suferă din cauza întinării trupului. De aceea ne luptăm în post să curățim trupul, să fie odihnit sufletul, să fie luminos, ca să se exprime apoi în exterior bucuria. Propriu-zis, noi suntem în stare de nevoință și de osteneală, dar expresia feței este una de bucurie și de lumină. Noi adunăm lumină în timpul postului, în viața noastră, și ne pregătim să primim lumina învierii noi înșine, devenind mai luminoși și mai frumoși la suflet și la trup. Și atunci, Sfânta este așezată în Duminica 5-a ca să nu deznădăjduim. Să înțelegem că oricât de mari și multe ar fi păcatele noastre, prin umilință și căință, prin dezlegare de la preot și iertare de la Hristos, păcatele noastre se vor curăța. Pentru că zice în Vechiul Testament Proorocul Isaia, care, știe Dumnezeu, de vor fi păcatele tale negre ca tăciunele, ca zăpada le voi albi prin căință.”
