Vineri, 1 august 2025, începutul Poastului Adormirii Maicii Domnului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, s-a rugat împreună cu credincioșii la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare la slujba Paraclisului Maicii Domnului. Este slujba care se săvârșește în fiecare zi din acest post, de regulă la ceas de seară.
Din sobor au făcut Protos. Serafim Bilţ, eclesiarhul sfântului locaş, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Teologic Liceal „Sfântul Iosif Mărturisitorul” Baia Mare, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului, Pr. Florin Bălan şi Pr. Ionuț Pleș.
Răspunsurile au fost date diaconi și teologi de la strana Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, împreună cu membri ai Grupului Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.
Cuvântul de învățătură
După otpust, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a rostit un scurt cuvânt de învățătură despre Postul Adormirii Maicii Domnului și rânduiala acestuia în Eparhie.
„Postul Adormirii Maicii Domnului începe la 1 august și se termină în ajunul sărbătorii adormirii Maicii Domnului. Adică în 14 când sărbătoarea nu cade miercurea sau vinerea. Sărbătoarea poate cădea și în zile de post.
Și atunci este post și în ziua praznicului cu dezlegare la untdelemn, pește și vin. Așa sunt rânduielile Părinților Bisericii noastre. Întotdeauna în această perioadă Părinții Bisericii și slujitori ai Sfintelor Altare săvârșesc slujba Paraclisului, cea mai iubită slujbă, mai cu seamă de credincioase, de mame, care poartă crucea suferinței în familie. Și bucurii multe, dar și mai multe poartă dublu, poartă crucea suferințelor. De câte ori o boală atinge pe unul din familie, mama se roagă. De câte ori un copil este neascultător sau îi ia pe căi greșite, o mamă se roagă. De câte ori soțul îi ia pe căi greșite, soția se roagă. Deci mama este stâlpul familiei și de aceea mamele se roagă și sunt cele mai sfinte mame.
Care este cea mai sfântă mamă? Maica Domnului, care le aude, care le iubește, care le înțelege și care le ocrotește și le împlinește rugăciunile. Ne adunăm, deci, în biserică să rostim slujba Paraclisului Maicii Domnului cu cântarea aceasta frumoasă pe care am adus-o, așa ca și la Canonul cel Mare, de la Rohia. Așa am cântat eu când am început viața monahală, așa cântăm și acum, e o cântare duioasă și frumoasă și o poate cânta tot poporul, că e simplă și merge la suflet, așa cum rugăciunea întreagă, slujba Paraclisului, merge la inimă pentru că are cereri pentru toate nevoile noastre, pentru izbăvire de poală, pentru izbăvire de turburare și întristare, pentru liniștire din cauza îngrijorărilor, pentru pace în lume, pentru izbăvire de vrăjmaș, alungarea văzuților și nevăzuților vrăjmași și pentru toată trebuința și suferința și neputința noastră.
Sunt aceste cântări care le rostesc clericii și credincioșii. Rostesc Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Cea mai apropiată și mai frumoasă rugăciune, după rugăciunea „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, milostiv fiind mie păcătosul”, este aceasta „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!” Și vă mai spuneam eu și de altă dată, la parohii, de obicei, se cântă seara mai târziu, la opt, după ce își rânduiesc gospodăria, care mai au gospodărie, că din ce în ce mai puțini au gospodărie. Și în gospodărie animale sau păsări, din ce în ce mai puțin. Că au rămas bătrânii, tinerii au plecat.
Dar așa este tradiția. Și apoi, după slujba Paraclisului, rostesc cântări, învață cântările, că am scris eu și în Mesajul pentru acest post, pe care îl publicăm în Postul Adormirii. Învață cântările, cu care, pe urmă, merg în pelerinaj la sfintele mănăstiri, credincioși, grupuri de credincioși, din comunități, din parohii, la mănăstirile importante, la Rohia, la Nicula, la Bixad, la Moisei.
Acestea sunt mănăstirile istorice. Dar acum merg și la celelalte mănăstiri, care au reînviat sau au fost înființate din nou. Și înconjoară biserica cântând. Deja se face noapte, spre 9 și ceva, când termină Paraclisul, și înconjoară cu lumânări aprinse în mână, cântând aceste cântări.
Foarte frumoasă tradiția la noi în Transilvania și în Maramureș. Foarte frumoasă această tradiție. Și trebuie ținută și învățați copiii, că lor le plac slujbele acestea de seară. Vedeți? De ce le plac slujbele? Că sunt mai puțin văzuți. Și nu le place să se uite lumea la ei. De aceea vin și la Înviere. La Înviere, că e cu lumânări. Și le place să aprindă lumânările, le place lumina. Caută lumina, dar în întuneric.
Caută lumina din întuneric. Și-i bine, și așa. Și, până la urmă, tot o găsesc.
Sunt copii creștini și sunt ai noștri. Apoi, la începutul postului, în prima zi este scoasă spre închinare Sfânta Cruce. Este cinstirea Sfintei Cruci.”
