Avem antidotul pentru nostalgicii care oftează după comunism. E suficient să facem o călătorie virtuală până în Venezuela, statul bogat şi exotic aflat în plin colaps la capătul unui experiment socialist crud.
Infernul a început acum doi ani şi arde cu o viteză dementă. Astăzi, economia a făcut implozie: populaţia face foamea, din magazine, farmacii şi spitale lipsesc până şi articole de bază precum hârtia igienică, curentul electric este mai mult oprit, statul nu mai este capabil să ofere nici măcar servicii de bază, criminalitatea a scăpat de sub control, educaţia mai există doar pe hârtie, iar colapsul sistemului de sănătate este total – nou-născuţii, bătrânii şi bolnavii cronic nu au de unde să-şi procure medicamente, doctorii sunt neputincioşi în faţa epidemiei Zika, iar malaria, eradicată din Venezuela cu zeci de ani în urmă, a reapărut şi se răspândeşte rapid.
Despre criza din Venezuela ne-am obişnuit să citim, în ultima vreme, ştiri tragicomice despre penuria de hârtie igienică sau, mai recent, articole care aleg să ilustreze tragedia umană povestind cum oamenii au ajuns să alerge maidanezii şi pisicile pe străzile Caracasului pentru a avea ce mânca sau să se calce în picioare cu miile jefuind supermarketurile în ziua aprovizionării. Tabloul este completat cu imaginile de caricatură cu preşedintele Nicolas Maduro şi predecesorul său, Hugo Chavez, arhitectul Venezuelei de azi şi părintele doctrinei chaviste care a adus una dintre cele mai prospere ţări din America Latină într-o situaţie catastrofală, cu fâşii din teritoriu controlate de bande criminale şi criză umanitară în marile oraşe. „Socialismul de secol 21” trâmbiţat de Chavez promitea eliminarea sărăciei, redistribuţia averii către mase şi independenţa economică totală. Experimentului socialist i-au trebuit doar 17 ani să ajungă la scadenţă. Azi, rezultatele regimului chavist de la Caracas arată mai degrabă ca o exterminare a săracilor. Care s-au şi înmulţit exponenţial, 70% din populaţie trăind acum sub pragul de subzistenţă.
Într-un material publicat în revista americană The Atlantic, doi jurnalişti venezueleni descriu abuzul la care a fost supusă ţara lor drept o monstruozitate unică în lumea modernă. Lumea asistă la prăbuşirea unui stat mare, foarte bogat, modern, până de curând democratic, într-o implozie fără precedent în vremuri de pace.
Rata mortalităţii este în creştere puternică, serviciile publice se prăbuşesc ca piesele de domino, inflaţia a ajuns în acest an la peste 700% şi va sări anul viitor de 2.200% potrivit estimărilor FMI, tâlhăria şi alte infracţiuni cu violenţă sunt la ordinea zilei şi îi ţin pe oameni închişi în case pe timp de noapte, la lumina lumânării, se stă la coadă cu sutele pentru pâine şi alimente de bază, iar articole comune precum orezul, laptele, deodorantul, prezervativele sau hârtia igienică sunt de negăsit pentru oamenii de rând. Crima organizată reuşeşte cu greu să acopere o parte din lipsuri, dar produsele aduse de contrabandişti au preţuri exorbitante pentru cine nu poate face rost de valută.
Citeste continuarea pe economica.net
