Copilăria ca vis viu pe scenă: un nou spectacol tulburător, în regia lui Mihai Gligan
Mitul copilăriei prinde viață într-un spectacol intim și profund, care invită publicul într-o lume a jocului, a inocenței și a trecerii timpului
Sala mare a teatrului găzduiește în această perioadă un nou spectacol cu valențe poetice și emoționale, care explorează subtil mitul copilăriei ca vârstă de aur. Intitulat sugestiv, piesa reconstituie o lume fragilă și magică, centrată în jurul unui heleșteu imaginar, unde un grup de copii transformă joaca într-un univers viu: „fabrica de jucării”.
Copiii își atribuie roluri, inventează reguli și, pe nesimțite, intră într-un joc care devine tot mai serios, mai profund, mai revelator. Timpul curge, pubertatea este depășită, iar personajele se maturizează fără a pierde complet inocența. Spectacolul urmărește nu doar o etapă biologică, ci și o dimensiune simbolică a copilăriei: acea perioadă a imaginației absolute și a dorințelor nemărginite de împlinire.
Distribuția reunește nume tinere, dar deja consacrate în teatrul local: Alexandra Sabrina Vanci, Denisa Blag, Alex Macavei, Cătălin Mocan, Andrei Han, Rodica Pașca, acompaniați de vocea narativă a actorului Eduard Bîndiu. Copiii care apar în scenă și oferă autenticitate emoțională poveștii sunt Arya Bîndiu, Mihail Bîndiu și Patrick Mihail Lupu.
Regia artistică este semnată de Mihai Gligan, iar scenografia îi aparține lui Mihai Vălu. Mișcarea scenică este concepută de George Pop, iar universul sonor al spectacolului este creat de Călin Ionce. Echipa tehnică este completată de Lucian Marchiș și David Farcaș (butaforie), Felix Mare (regie tehnică și lumini, alături de Radu Mastan), Dan Prodan (sonorizare), Dragoș Bora (sufleur), iar afișul spectacolului poartă semnătura lui Nicu Nistor.
Spectacolul are o durată de 100 de minute și se joacă cu publicul pe scenă, într-un format intim, care amplifică emoția și proximitatea dintre actori și spectatori.
Spectacolul se anunță a fi unul memorabil – o experiență teatrală despre fragilitate, maturizare și nevoia profundă de a rămâne conectați cu sinele nostru copilăresc. Un omagiu adus vârstei care nu ne părăsește niciodată cu adevărat.
