Implantologia orală a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare extraordinară, fiind la ora actuală cea mai importantă opțiune terapeutică de reabilitare orală.
Implantul endoosos oral se definește ca un un material aloplastic, implantat în oasele maxilare în scopul susținerii elementelor protetice de restaurare a edentației. Particularitatea lui față de alte materiale implantate în organism este că funcționează “deschis”, făcând legatura prin intermediul elementului protetic pe care-l sprijină, între osul alveolar și mediul cavității bucale.
Ideea înlocuirii dinților pierduți prin metode de implantare e veche de milenii. Istoria implantologiei a reținut încercări încă din 1809. Un moment de răscruce l-a constituit cercetarea grupului lui Branemark, de la Universitatea Goteborg, Suedia. Pe baza experimentelor lor din 1960 s-a fundamentat conceptul de osteointegrare a titanului, concept care stă la baza principiului terapeutic actual prin implantul endoosos, de formă radiculară, din titan. Potrivit acestui principiu, organismul creează, în anumite condiții, în jurul implantului de titan introdus în os o legătură fermă, de tip anchilotic. Dacă se oferă osului alveolar condițiile de realizare a acestei legături la interfața os – implant, această legătură permite funcționarea pe termen lung a implantului încărcat mecanic.
Tratamentul implantologic a crescut în popularitate la pacientul tânăr și vârstnic, deopotrivă. Cerințele psiho-sociale au crescut, iar performanțele insuficiente ale protezei mobile au constituit un motiv pentru solicitarea unor lucrări fixe pe implanturi.
Starea anatomică a crestei edentate a impus tot mai frecvent utilizarea procedeelor chirurgicale, reconstructive osoase în scop implantologic. În cazul edentației parțiale și totale la vârstă medie și tânără, solicitarea de lucrări protetice pe implanturi este în continuă creștere. Lipsa acomodării și acceptării lucrărilor protetice mobile, disconfortul dat de dificultatea fonetică, masticatorie, mobilizarea protezelor în timpul funcției adâncește complexul psihologic al pacientului edentat.
Consecintele edentației ar putea fi sintetizate în următoarele caracteristici, care se accentuează în timp:
– scăderea dimensiunilor crestei alveolare
– mobilizarea protezelor prin contracția mușchilor oro-faciali
– scăderea controlului neuromuscular
– tulburări gastro- intestinale prin triturarea insuficientă a alimentelor
– tulburări de vorbire, pronunția incorectă a unor sunete
– tulburări estetice: accentuarea ridurilor, aspect de buză superioară lungă, pierderea tonusului, aspect îmbătrânit prin căderea pomeților și a comisurilor bucale.
Restaurările protetice pe implanturi oferă multiple avantaje
– crește eficiența masticatorie
– nu se distrug dinții alăturați, prin șlefuire, păstrând vitalitatea acestora
– nu se distrug rapoartele de transmisia mișcării în articulația temporo-mandibulară
– asigură ocluzia corectă
– menține dimensiunea verticală ocluzală
– remodelează mimica fetei
– realizează conservarea osului și creșterea densității osoase prin stimulare funcțională
Dr. Ovidiu Rotar , medic primar chirurgie buco-maxilo-facială
Implantologie orală avansată și transplant osos
Pentru consultații:
Strada Plugarilor nr.26
Luni – miercuri – vineri de la ora 16.00
Tel.0723/205.522
0742/291.803
