Oamenii au înfruntat apa din cele mai străvechi timpuri, începând cu perioada preistorică. Inclusiv în România s-au găsit dovezi că diverse metode existau cu multă vreme în urmă. Natația, ca activitate de performanță, s-a răspândit începând cu prima parte a secolului al XIX-lea, când era practicat procedeul bras. Ulterior, au fost introduse în competiții și celelalte stiluri: crawl, spate și fluture. Acestea patru reprezintă cele mai eficiente stiluri de înot, cunoscute de către toți cei pasionați de domeniu.
Beneficiile pe care acest sport le aduce corpului sunt bine știute, începând cu faptul că lucrează toate grupele de mușchi, arde extrem de multe calorii și îmbunătățește somnul și starea de spirit. Însă, în afară de a cunoaște toate aspectele pozitive pe care le implică, este bine să ai și câteva informații de bază referitoare la istoria sa pe teritoriul național, care îți vor îmbogăți, cu siguranță, bagajul cultural. Iar dacă, la final, vei simți brusc nevoia de a-ți organiza activitățile din această vară, poți comanda echipamente și accesorii pentru înot, necesare pentru a petrece în apă un timp cât mai plăcut, care te va încărca de energie și bună dispoziție.
3 etape din istoria natației în România pe care trebuie să le cunoști
- Prima fază a afirmării înotului în țară
Aceasta se poate încadra într-o perioadă cuprinsă între prima jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când în țară au fost organizate diferite competiții și întreceri, în special la București și Timișoara. Astfel, în anul 1820 apare la Arad prima școală de înot, iar în 1880 se înființează în Capitală bazinul aparținând societății ”Tirul”. Sub același nume se deschisese cu aproximativ un deceniu în urmă și prima organizație sportivă, care susținea și gimnastica, tirul și scrima, iar mai târziu a promovat inclusiv halterele și boxul. Aceeași societate a pus în anul 1888 bazele unui concurs la care s-au acordat premii, iar în următorii ani s-a continuat organizarea unor diferite probe de natație, inclusiv în cadrul serbărilor militare de la Constanța.
- Secolul XX
La începutul acestei perioade, înotul s-a răspândit în toate orașele României și au fost organizate primele campionate naționale. O schimbare semnificativă a avut loc în anul 1930, când s-a deschis Federația Română de Natație, imediat după înființarea unor noi bazine în București, al căror număr până atunci era extrem de limitat: Kiseleff (astăzi Ștrandul Tineretului) și Lido. Astfel, iau naștere mai multe competiții pe tot teritoriul țării. Acest sport începe să câștige din ce în ce mai mult teren, ajungând să fie reprezentat de România pentru prima dată la Jocurile Olimpice de la Helsinki, în anul 1952.
- Medaliile olimpice
Până în momentul de față, România se mândrește cu nouă medalii la înot în urma Jocurilor Olimpice. Trei dintre acestea sunt de aur: una câștigată de Camelia Alina Potec în anul 2004 la Atena și două de către Diana Iuliana Mocanu în 2000, la Sydney. Medaliile de argint au fost obținute de Beatrice Nicoleta Câșlaru Coadă la Sydney și de Noemi Lung la Seul în anul 1988, iar cele patru de bronz au fost dobândite de Răzvan Ionuț Florea la Atena, Beatrice Nicoleta Câșlaru Coadă la Sydney, Noemi Lung la Seul și Aneta Pătrășcoiu la Los Angeles, în 1984. De asemenea, este important de menționat că, începând cu anul 1952, reprezentanții naționali ai acestui sport au fost absenți de la Jocurile Olimpice numai de două ori, în 1964 și 1976.
În concluzie, indiferent dacă ești expert sau dacă ești doar un amator căruia îi place să înoate din când în când pentru beneficiile pe care le aduce un astfel de sport, aceste informații te vor face, cu siguranță, să îl îndrăgești și mai mult și să îl vezi cu alți ochi.Sursa foto: storyblocks.com
