„Triughiul Bermudelor” din România, pădurea considerată cea mai înspăimântătoare de pe Pământ
Pădurea cea mai înfricoșătoare de lângă Cluj-Napoca sau Triunghiul Bermudelor din România are o poveste sinistră.
Oferta de nerefuzat: Hotel Barátság Hajdúszoboszló
Oferta de nerefuzat:Mara International Tour-Antalya 2019, AVION din Baia Mare
Aceasta a devenit cunoscută din cauza dovezilor stranii că ceva cel puțin ciudat s-ar afla printre mulțimile înalte de copaci. Cu toate că pare o pădure simplă cu stejari, ascunde mult mai multe lucruri.
Cea mai înfricoșătoare pădure din lume
Hoia Baciu este considerată cea mai înfricoșătoare pădure din lumea. Acesta se află la doar 5 kilometri de centrul municipiului Cluj-Napoca și de atâția ani îi fascinează pe turiștii care doresc o plimbare plină de aventură. De-a lungul a celor 300 de hectare se regăsește teamă în toate colțurile încă din anul 1968, moment în care localnicii au început să ia contact cu diverse fenomene paranormale.
„Locul este făcut celebru după anul 1968. Se spune că în iulie o persoană, un vizitator a observat patru figuri umanoide care se aflau la 250 – 300 de metri de liziera pădurii, dar ceea ce face cu adevărat locul special este o fotografie din august 1968 atunci când se pare că pe respectiva fotografie ar apărea un OZN, de-a lungul timpului. Legendele vechi de zeci de ani au fost transformate într-un scenariu de film care au sporit curiozitatea turiștilor”
Cristian Manolachi, istoric
Ce i-a înspăimântat pe localnici?
Pădurea Hoia Baciu este la loc de onoare în topul celor mai înspăimântătoare locuri din lume, alături de zonele asemănătoare ei precum: Deşertul Mojave şi Gloful Breeze din Statele Unite. Primul eveniment ciudat petrecut în Hoia Baciu a fost semnalat pe 18 august în 1968. Chiar deasupra pădurii apăruse un OZN. Următorul a fost în anul 2000, povestit de Alexandru Pătruț: „Am mers la pădure cu un cercetător. În zonă, vegetaţia era uscată. Tocmai de aceea am rămas surprinşi de faptul că din partea superioară a copacilor curgea abundent un soi de sevă. A doua zi, totul era din nou uscat”.
