Miercuri, 14 august 2019, ajunul praznicului Adormirea Maicii Domnului, cu începere de la ora 18,00, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, pe Altarul de Vară al Mănăstirii Moisei, în fruntea unui sobor numeros de preoţi şi diaconi, slujba Vecerniei unită cu Litia şi a rostit cuvânt de învăţătură.
Din sobor au făcut parte Arhim. Teofil Pop, stareţul Mănăstirii Moisei, Pr. Mihai Chira, protopopul de Vişeu, Pr. Călin Vlad, secretarul protopopesc, Pr. Grigore Andreica, Proin-protopop al Vişeului, Pr. Vasile Cosma, paroh în Rozavlea Centru, preoţii de la bisericile din Moisei, preoţi de la biserici din Vişeu şi Borşa, preoţi de pe văile Vişeului şi Izei, protosingheli şi preoţi de mir din protopopiat, preoţi invitaţi, diaconi.
Răspunsurile au fost date de un grup de preoţi, diaconi şi teologi din Protopopiatul Vişeu.
Credincioşi mai mulţi ca altădată, de când Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin oficiază slujba vecerniei din ajunul hramului, au fost de faţă şi s-au rugat împreună cu soborul. Între ei am zărit foarte mulţi credincioşi veniţi acasă din străinătate în concediu, precum şi credincioşi şi credincioase din toate satele din jur. Între ei l-am zărit pe Ing. Mircea Leţiu din Satu Mare, nelipsit de la hramurile Mănăstirii Misei, credincioşi din sat, vecini sau nu cu mănăstirea, care au venit să dea o mână de ajutor la bunul mers al hramului în ceea ce priveşte organizarea, mâncarea pentru pelerini şi alte lucruri care necesită o mână de ajutor. De-a lungul crucilor de închinare de pe aleea mănăstirii erau grupuri-grupuri de credincioşi şi credincioase, cu lumânări în mâini, care se rugau cu ardoare Maicii Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos ca să le vină în ajutor şi să reverse har şi dar peste ei sau pur şi simplu le mulţumeau pentru binefacerile revărsate asupra lor de-a lungul timpului.
Încă înainte de vecernie au sosit şi câteva procesiuni, în frunte cu preoţii lor, interpretând cântece religioase şi purtând icoane şi prapori în mâini.
Când clopotele au sunat, credincioşii s-au apropiat de Altarul de Vară şi s-au rugat împreună cu soborul.
După încheierea Vecerniei şi rostirea cuvântului de învăţătură, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a citit peste întreaga mulţime a celor prezenţi rugăciunea de dezlegare pentru împărtăşirea credincioşilor, pentru că în cursul nopţii, un mare număr de credincioşi, după tradiţia străveche, se spovedesc, ca apoi să se împărtăşeasacă spre dimineaţă la Sfânta Liturghie de la ora 4,00 sau la Sfânta Liturghie solemnă din ziua hramului.
Rugăciunile de peste noapte şi de dimineaţă
Noaptea de miercuri a fost o noapte în care rugăciunile credincioşilor şi ale preoţilor nu au contenit aici la Moisei, deşi a plouat cu găleata aproape mereu.
La ora 22,00 a început Slujba Privegherii de toată noaptea, după rânduiala mănăstirească, iar de la ora 3,00 s-a oficiat Sfânta Liturghie în limba ucraineană, pentru credincioşii de această etnie, deoarece în protopopiatele Vişeu şi Sighet locuiesc cei mai mulţi cetăţeni de etnie ucraineană din toată România.
De la ora 4,00 s-a oficiat Sfâta Liturghie pentru împătăşirea credincioşilor care s-au spovedit în cursul nopţii şi au primit dezlegare.
De la ora 6,00 s-a oficiat sfinţirea aghiasmei mici, iar după aceea Taina Sfântului Maslu.
Intervalul orar 8,00-10,00 a fost consacrat primirii procesiunilor, care au sosit în număr mare şi anul acesta. Procesiunile îndeplinesc an de an o sfântă tradiţie prin care i se aduce cinstire Maicii Domnului şi Mântuitorului şi Mântuitorului Iisus. Aici, la Mănăstirea Moisei, procesiunile au un carcater unic în România prin costumaţia pe care o poartă pelerinii însoţiţi de preoţii lor, prin cântările pe care le interpretează.
Cuvântul de învăţătură
Un cuvânt plin de învăţăminte duhovniceşti a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin, în care a vorbit despre Postul Adormirii Maicii Domnului, despre Slujba Paraclisului Maicii Domnului, care se săvârşeşte zilnic în fiecare biserică parohială, „pentru toată boala şi suferinţa, pentru toată nevoia şi pentru toată neputinţa noastră, prin care arătăm evlavie, iubire şi cinstire Maicii Domnului şi înălţăm către ea toate rugăciunile noastre…”.
„Maica Domnului este prima şi începătoarea sfinţeniei pământenilor, prima Biserică vie, care L-a purtat înăuntru, în pântcele ei, pe Hristos, Care este întemeietorul Bisericii Universale ca Împărăţie a lui Dumnezeu pe pământ”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Referindu-se la rugăciunile pe care le adresăm Maicii Domnului, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a arătat că Mântuitorul Iisus Hristos ascultă şi îndeplineşte rugăciunile Maica Domnului:
„Maica Domnului, fiind rugătoare către Fiul său, fiecare rugăminte pe care o face către Hristos pentru fiecare persoană, pentru fiecare suflet, pentru fiecare familie, pentru fiecare mamă, pentru fiecare tată, pentru fiecare copil, băiat sau fată, pentru fiecare comunitate şi pentru fiecare popor, care o cinsteşte şi o iubeşte şi cere pentru acele persoane sau unei familii daruri sfinte, vindecări şi alinări, pace şi linişte, şi bunăvoire, Hristos îi împlineşte dorinţa.”
În continuare, Întâistătătorul Eparhiei a vorbit despre scopul postului:
„Perioada de pregătire în cele două săptămâni a fost cu un scop sfânt, şi anume: credincioşii, credincioasele, tinerii şi tinerele, după Slujba Paraclisului, învaţă cântările Maicii Dopmnului, pentru că urmează un pelerinaj pentru cei mai mulţi dintre credincioşi. Unii rămân în comunitatea lor, în biserica satului, dar cei mai mulţi dintre ei pleacă în pelerinaj la sfintele mănăstiri, pentru că locurile acestea sunt sfinte, iar pelerinajul are un rost, un înţeles şi un folos anume: el este o foame şi sete după Dumnezeu. Este un dor de întâlnire cu cineva drag. Şi cea mai dragă fiinţă pentru fiecare dintre noi este mama. Iar pentru noi, poporul lui Dumnezeu drept credincios şi pentru poporul român, în special, pentru că România e numită „Grădina Maicii Domnului”, Maica Domnului este de-a pururi Mamă, ocrotitoare şi ajutătoare, ne este dor şi venim la întâlnire cu ea. Şi atunci ne-am pregătit şi pornim în pelerinaj.
Apoi, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit credincioşilor despre pelerinaj, care a fost făcut încă din cele mai vechi timpuri, cum s-a petrecut taina acestei călătorii duhovniceşti pe parcursul istoriei Bisericii noastre creştine. „Întotdeauna are ceva duhovnicesc pelerinajul, ceva profund, o dorinţă, o nelinişte care trebuie alinată, o tulburare care trebuie împăcată, o suferinţă care trebuie vindecată.”
În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit despre pelerinaj de-a lungul creştinismului şi precizat că „Iisus Hristos este primul şi cel mai mare pelerin: a traversat cerurile şi s-a coborât pe pământ, s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria. A fost un pelerinaj printre galaxii. În Univers. Şi a venit printre noi, pe Pământ. S-a făcut om. A luat din Fecioara Maria trupul nostru. Dumnezeirea a avut-o din veşnicie. Slava şi Dumnezeirea. Dumnezeu fiind din Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, cum rostim noi în Crez şi cum ne învaţă Sfinţii Părinţi şi dogmele Bisericii. Şi a venit pe pământ. În fiecare an, de la vârsta de 12 ani, mergea cu Maica Domnului şi bătrânul Iosif în pelerinaj la Ierusalim. În fiecare an se făcea acest pelerinaj la Ierusalim. La 30 de ani şi-a început activitatea de pelerin neobosit şi neodihnit, ca să mântuiască fiecare suflet şi să-l câştige pentru Dumnezeu. Să-l convingă ce slavă, ce bucurie şi binecuvântare este să-L asculţi, să-L iubeşti, să-L urmezi şi să-L slăveşti pe Dumnezeu şi ce dramă este să-ţi pierzi sufletul în întuneric, în iadul cel rău. A venit Iisus Hristos să lumineze oamenii şi să-i facă să înţeleagă vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Şi a plecat apoi în pustie. Într-un pelerinaj în adâncul pustiei, după ce a postit 40 de zile, ca să se lupte cu diavolul corp la corp pentru noi. Pe care l-a învins după ce l-a ispitit de trei ori. Şi apoi a venit la Iordan, călătorind mereu pe jos, la Botez, la Ioan. Şi apoi a început marele pelerinaj. Şi-a ales 12 Apostoli şi făcea pelerinaj prin oraşe, prin cetăţi, prin sate, vindecând orice boală şi orice neputinţă şi făcând drumuri şi cărări între persoane, între oameni, între comunităţi, şi-ntre El, ca Fiul lui Dumnezeu, şi fiecare persoană în parte. Fiecare familie. Acolo unde a mângâiat a făcut o cale, un drum. A făcut un pelerinaj interior în fiinţa omului, pentru că i-a câştigat pe fiecare dintre cei pe care i-a ajutat, pe care i-a vindecat, pe care i-a mângâiat, pe care i-a salvat, pe care i-a cinstit, pe care i-a ridicat, oameni anonimi, oameni neputincioşi, oameni neînsemnaţi, oameni abandonaţi de societate. I-a adus în faţă. A făcut Mântuitorul pelerinaj la Ierusalim în fiecare an şi şi-a prevestit şi pătimirile. Şi veneau cu El Apostolii şi mulţimi de oameni. Penultimul pelerinaj a fost făcut în mod triumfal. A fost primit de oamenii obişnuiţi şi de copiii curaţi ca un împărat, pentru că îl înviase pe Lazăr. Au auzit de minune şi l-au primit ca pe un împărat. Ultimul pelerinaj a fost cel pe care şi L-a prevestit şi a zis: ne suim în Ierusalim. Fiul lui Dumnezeu va fi dat în mâinile oamenilor păcătoşi, care Îl vor Răstigni, Îl vor omorî, dar a treia zi va Învia! Şi aşa s-a întâmplat. Maica Domnului L-a însoţit în permanenţă, în toate momentele, la proces, la Calea Crucii, pe Golgota, la Cruce.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit, în continuare, celor de faţă despre pelerinajul Apostolilor, transformaţi de Iisus Hristos în pelerini universali, trimişi la propovăduire în toată lumea ca să vestească Evanghelia la toată făptura.
