Muzica folk a evoluat într-un ritm şi într-un flux firesc, s-a dezvoltat pe măsura vremii şi a vremurilor, s-a schimbat în formă, nu în conţinut, afirmă actorul şi folkistul Mircea Bodolan. „Eu nu cred în schimbări. Muzica folk a evoluat într-un ritm şi într-un flux firesc. S-a dezvoltat pe măsura vremii şi a vremurilor, autorii de muzică folk, autorii de folk, că nu e numai muzică aici, folkiştii au evoluat în vremea asta şi se poate spune că s-a schimbat în formă, nu în conţinut. Muzica folk a rămas aceeaşi trăire încărcată de aceeaşi calitate, de substanţe şi cu aceeaşi forţă de penetrare în conştiinţa publicului, în măsura în care publicul a avut şi capacitatea de receptare pe măsură. Şi aici avem de discutat, pentru că, după părerea mea, capacitatea de recepţie a publicului din ziua de astăzi este mult sub nivelul la care ar putea să o reducă orice pandemie. Asta este din păcate”, a declarat Mircea Bodolan. „Pentru mine, „Om Bun” înseamnă o amintire plăcută despre Vali Sterian, Mircea Vintilă, Victor Socaciu şi Andrei Partoş, care au iniţiat acest festival, ca o continuare a singurului festival de muzică folk de luat în seamă din ţara românească – „Primăvara baladelor”. Este un festival la care am participat când am fost invitat, la care am luat Premiu pentru întreaga activitate, la un moment dat, şi, având în vedere că am şi Marele premiu de la „Primăvara baladelor” prin anii şaptezeci şi ceva, înseamnă ceva, un reper foarte important, dacă nu cel mai important. Eu am participat doar la o singură ediţie (de festival-concurs – n.r.), la a şasea dacă îmi aduc bine aminte, atunci când am luat marele premiu. Nu ştiu să mai fi participat ulterior, s-ar putea, dar eu îmi amintesc doar de ediţia asta la care am participat concurent fiind. Am luat marele premiu cu piesa „Rănitul dintre linii”, ex aequo cu Adriana Ausch”, a precizat artistul.
Ce i-a lipsit cel mai mult în ultima vreme? „Normalitatea”, precizează artistul. „A fi obligat e una, a fi constrâns e alta, în accepţiunea mea. Mă obligă circumstanţele e una, mă obligă regulamentele este alta. Bunul meu simţ îmi creează nişte constrângeri – sunt constrâns să stau în casă, să nu intru în contact cu oamenii, de împrejurări. Îmi asum chestia asta. De ce? Pentru că mă iubesc foarte mult şi doresc să lungesc şederea mea în lumea asta cât mai mult posibil, în credinţa că am ceva de făcut, ceva de împărtăşit, un rost. În momentul în care mi se impune să stau în casă fără nicio explicaţie, atunci devine urât. Constrângerea aia care vine pe cale naturală, firească, că asta e să trăiesc, sunt în mijlocul unei epidemii şi nu-i de glumă, cu care eu, personal, nu ştiu să mă lupt şi nici măcar ăia pentru care am făcut sacrificii eu, părinţii mei şi toţi cei pe care îi cunosc, să muncească în scopul de a ne pune pe noi la adăpost de astfel de situaţii nu au vreun răspuns pentru noi”, declară el.
Mircea Bodolan subliniază însă că nu a simţit „claustrarea” pentru că a ieşit din casă şi şi-a luat toate măsurile de precauţie, iar în această perioadă a compus, a orchestrat, a lucrat.
„Festivalul „Om Bun” se străduieşte să rămână un simbol al muzicii folk. Dar mi-aş dori ca din cei care iubesc muzica folk şi care ştiu ce înseamnă muzica folk, ce înseamnă fenomenul folk în general, să nu uite că în jurul acestui festival există încă între noi, chiar dacă au plecat dintre noi, un Dan Andrei Aldea, un Vali Sterian, un Horia Stoican, oameni îngrozitor de valoroşi care prin munca lor de peste 40 de ani au ţinut poezia românească pe linia de plutire şi că nu poate exista Festivalul „Om Bun” fără să omagieze aceste valori, fără să îi îmbrăţişeze în acelaşi mănunchi. Aşa cred eu. Şi le doresc celor care iubesc Festivalul „Om Bun” să nu se poate gândi niciodată doar la Festivalul „Om Bun” fără numele astea, fără amintirea acestor personalităţi”, spune Mircea Bodolan.
