Duminică, 25 ianuarie 2025, a lui Zaheu, când se sărbătorește Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare în fruntea soborului de preoți și diaconi ai sfântului locaș și a rostit cuvânt de învățătură.
„În duminica de astăzi s-a citit pericopa evanghelică despre convertirea vameșului Zaheu. Este duminica premergătoare începutului perioadei Triodului. Triodul are patru duminici premergătoare începutului postului. În duminica de astăzi am înțeles că Mântuitorul este marele pelerin, marele călător și căutător al omului, al sufletului omenesc, al ființei Lui întregi, deoarece, apropiindu-se și trecând prin Ierihon, aici descoperă un suflet zbuciumat, pe vameșul Zaheu, care, deși avea tot ce îi trebuia, trăia într-o oarecare remușcare și părere de rău, pentru ceea ce săvârșise ca nedreptate față de frații lui din același neam. Vameșii erau urâți de poporul lui Izrael pentru că erau în solda ocupantului roman și adunau dările și, de cele mai multe ori, săvârșeau foarte multe abuzuri, nerespectând legea și rânduielile și abuzând de funcția lor. Mântuitorul, în chip minunat, se oprește în dreptul copacului sau a sicomorului în care s-a urcat Zaheu, deoarece nu doar că avea un caracter mai ciudat, un caracter mai limitat, ci avea și o statură mai mică, și îl invită să coboare pentru că vrea să intre în casa lui. Deci, pericopa evanghelică de astăzi este nu doar despre mântuirea unui suflet zbuciumat și răspunsurile pe care Hristos i le-a dat, ci de mântuire a casei întregi. În final, mântuitorul spune, Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. Și Zaheu este fiul lui Avraam și el are dreptul la mântuire. Aceasta este, de fapt, speranța noastră. De aceea, pe tot parcursul anului bisericesc, fiecare duminică, fiecare perioadă a anului bisericesc ne pregătește pentru întâlnirea cu Hristos. Ne rugăm Bunului Dumnezeu și ne-am rugat astăzi la Sfânta Catedrală împreună cu poporul lui Dumnezeu, ca să ne putem pregăti cum se cuvine de începutul perioadei Triodului, să batem cu smerenie, cu rugăciune, cu post, umilință și fapte bune și multă credință la ușile milostivirii lui Dumnezeu, ca să se deschidă pentru a primi căința noastră și râvna, nevoința noastră, pe care fiecare, după putere, va fi dator să o depunem în postul care urmează. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Sfânta Liturghie Arhierească
Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a slujit alături de un sobor din care au făcut parte Arhim. Dr. Casian Filip, vicar eparhial, Protos. Serafim Bilț, eclesiarh, Pr. Prof. Florin Hoban, directorul Seminarului Liceal Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Dr. Valeriu Vana, consilier eparhial pentru pelerinaje, directorul Agenției „Pelerinul Creștin”, Pr. Viorel Bud, Pr. Dr. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, consilier eparhial pentru administrarea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare, Arhid. Vasile Pop, consilier eparhial pentru protocol, Arhid. Petru Vasile Bud, referent la secretariatul eparhial, Diac. Ionuţ Hotico, referent la secretariatul eparhial, Diac. Alexandru Cupşinar, Diac. Dănuț Silviu Pop, Diac. Vasile Chindriș.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Denis Damaschin Sulițanu, manager Diac. Dănuț Silviu Pop, și Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, dirijat de Prof. muzicolog Paula Bondre.
Cuvântul de învățătură
Un larg și folositor cuvânt de învățătură a rostit Preasfințitul Părinte Episcop Iustin despre perioada anului liturgic în care ne găsim, duminica dinaintea Triodului, precum și despre Sfântul Grigorie Teologul, care este prăznuit în această duminică. Dar iată cum descrie Preasfințitul Părinte Iustin întâlnirea dintre Iisus Mântuitorul lumii și vameșul Zaheu:
„Duminica aceasta, a 32-a după Sfintele Rusalii, numită a Vameșului Zaheu, este ultima înainte de începutul perioadei Triodului. Perioada Triodului debutează cu patru duminici, premergătoare începutului postului Cel Mare și Sfânt. Duminica viitoare este a Vameșului și a Fariseului, cealaltă este a Fiului Risipitor, apoi a Înfricoșătoarei Judecăți și la lăsatul secului pentru postul mare este Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Deci, ne aflăm în Duminica a Vameșului Zaheu. Vameșul Zaheu locuia în Ierihon. Mântuitorul întotdeauna trecea prin Ierihon, pentru că cobora din Nazaret, din nordul Țării Sfinte, din Galileea, din Galileea propriu-zis, în preajma lacului Genizaret sau Mării Galilei. Acolo predica Mântuitorul mai mult și acolo și locuia, în Capernaum. Și cobora pe firul Iordanului în jos. Iordanul, atunci ca și acum, separă Iordania de Cisiordania. Cisiordania însemnează dincoace de Iordan, așa se traduce. Și acolo este zona palestiniană. Este Ierihonul, este Betleemul și Ramallah, capitala autorității palestiniene. Este altceva decât Gaza. Gaza este pe țărmul Mării Mediterane. Este o fâșie de 40 de kilometri lungime și de 6-7 kilometri lățime Fâșia Gaza. Însângerata Gaza, că nu mai există 75-90% din ea. A fost făcută una cu pământ. Deci, Mântuitorul cobora întotdeauna și trecea prin Ierihon. Ierihonul este în vecinătatea Iordanului, la 7 kilometri de Iordan și la 30 de kilometri de Ierusalim. Era obligat să treacă prin acea cetate, mai cu seama că probabil se și odihneau. Erau și găzduiți la oameni buni. Așa s-a întâmplat și de data aceasta. Înainte de a intra în Cetatea Ierihonului, să reținem că Cetatea Ierihonului este unul dintre cele mai vechi orașe de pe pământ, civilizate, oraș antic. Are o atestare documentară de 9000 de ani. 9000 de ani. Și pe vremea Mântuitorului avea între 4 și 5.000 de locuitori.
Acum are 20.000 de locuitori. Acolo este o zonă cu climă temperată. Cei care călătoresc în Țara Sfântă fac diferența. Este o vegetație luxuriantă acolo, față de pustiul Iudeii, în apropierea Ierusalimului, unde este numai stâncă și pustiu. Acolo și-a și făcut Irod cel Mare, în timpul căreia s-a născut Hristos, un palat de reședință de vară. Și se cultiva agricultura pe vremea aceea și comerțul. Deci, era un orășel prosper Ierihonul. Și Mântuitorul trecea prin Ierihon, iar la intrare, de data aceasta, ne relatează Sfântul Evanghelist Luca, de la care este luată pericopa evanghelică de astăzi, la sfârșitul capitolului 18, pericopa este din capitolul 19, versetele 1 la 10, relatează că vindecă un orb din naștere, care striga după Hristos: Iisuse, Fiule a lui David, fie-ți milă de mine. Și Mântuitorul îl cheamă și îl întreabă: ce dorești să-ți fac? Și Îi zice: Doamne, să văd. Și Mântuitorul pe loc zice: vezi! Credința ta te-a mântuit. Și apoi intră în cetate. Pe de o parte era o mulțime care îl urma mereu. Se adunau din cetăți și de prin localități. Și îl urmau pe Hristos, erau apostoli. Iar la intrare în cetate, sigur că, auzind că vine Iisus, era socotit profetul din Nazaret, mare vindecător. Și predicator. Așa îi ziceau ei, proorocul din Nazaretul Galilei. Și la intrare în localitate s-a adunat cea mai mare mulțime. Unii veneau cu bolnavii să-i vindece, alții veneau să Îl asculte, alții pur și simplu din curiozitate să-l vadă. Poate nu îl văzuse până atunci. Așa s-a întâmplat și cu Zaheu. Zaheu era vameș. Vameșii erau în slujba Imperiului Roman, adică a ocupantului. Zona, Para Sfântă, Palestina, Israelul, Ierusalimul, erau sub stăpânire romană. Era colonie romană. Aveau rege, dar era un guvernator care ducea la îndeplinire ceea ce dispunea cezarul de la Roma, Octavian Augustus. Și acest vameș, pe nume Zaheu, i să dă numele, avea multă bogăție adunată. Nu-i lipsea nimic, dar trăia o viață zbuciumată. Nu era fericit. A auzit el despre Hristos că vindecă nu doar boli trupești, ci că alină și tulburări sufletești. Și atunci și-a zis în sinea lui că trebuie să-l văd măcar. Să i se întâlnească privirea cu al Lui. Știți că v-am mai spus eu că ochii fie binecuvintează, fie transmit lucruri întunecate. Ochiul tău, dacă este curat, tot trupul tău este luminat, zice Mântuitorul. În general, încercăm ca ochii noștri să transmită lucruri bune. Cu excepția când alunecăm în păcate lumești și privim cu ochi pofticioși sau trupești. Dar în general ochiul ne este dat ca să descoperim frumusețea acestei lumi, pe Dumnezeu, prin oameni. Prin oamenii Lui, prin fiecare om, prin fiecare făptură. De aceea a căutat Zaheu privirea Mântuitorului, să-l vadă cu ochii lui și poate să li se întâlnească privirea. Nu s-a așteptat la ce urma să se întâmple. N-a putut crede că ar fi posibil așa ceva. Mântuitorul știa frământările lui Zaheu, așa după cum ne cunoaște pe fiecare dintre noi, în noapte și în zi, când suntem voioși sau supărați, triști sau îndurerați, în toate situațiile Hristos ne cunoaște. Deci Mântuitorul a cunoscut frământările lui Zaheu și a dorit să-l salveze. Când ajunge, Zaheu era mic de statură, putea să aibă 1,60 m. Înseamnă om mai mic, mai scund. Era mai scund și nu vedea de mulțime, oricât s-ar fi ridicat el în vârful degetelor, n-ar fi reușit să Îl vadă pe Hristos. Știți că oamenii mai scunzi au tendință să se ridice ca să vadă câțiva centimetri mai sus. Și atunci ce i-a venit în gând? Să alerge puțin înainte, să urce într-un copac. Evanghelistul Luca ne dă numele copacului: într-un sicomor. Și se urcă, vă dați seama, era demnitar de rang înalt, vameș. Demnitar al Imperiului Roman. S-a cățărat în copac, pur și simplu ca un copil. Ca să-l vadă, că știa că pe acolo e calea pe unde urma să treacă cu mulțimea. Când ajunge în dreptul copacului, Hristos se oprește și privește acel miracol: pe Zaheu interesat să-L cunoască și să-L întâlnească. Și nu-i zice ce cauți acolo în copac sau de vrei să Mă întâlnești, ci zice: Zaheu, dă-te jos, că vreau să intru în casa ta. Cred că a fost șocat Zaheu. S-a coborât imediat și L-a primit cu bucurie. Și în casă a urmat o mărturisire publică. Sigur că în casă erau și alții, nu doar familia. Erau și alte persoane, prieteni și erau foarte mulți afară. Opinia publică. Știți cât de critică e opinia publică în general? Acum noi ne pricepem la toate. Toată lumea critică pe toată lumea. Nimic nu-i bine. Toți greșesc, toți sunt răi, toți sunt imorali. Numai eu sunt number one. Eu sunt perfect. Nu ne vedem pe noi. Asta este defectul vremurilor pe care le trăim.”
