Miercuri, 6 aprilie 2022, a V-a săptămână din Postul Mare din acest an, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, s-a aflat în mijlocul credincioşilor de la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, unde a oficiat Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi Sfânta Liturghie a Darurilor înainate Sfinţite, în fruntea unui mare sobor de preoţi şi diaconi în prezenţa unei biserici arhipline, care s-a rugat împreună cu slujitorii Domnului.
Din sobor au făcut parte: Arhim. Dr. Casian Filip, consilier eparhial social-filantropic şi misionar şi mare eclesiarh al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, Lect. Univ. Dr. Marius Nechita, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Lect. Univ. Dr. Teofil Stan, Pr. Viorel Bud. Pr. Prof. Florin Hoban, inspector şcolar pentru Religie al judeţului Maramureş, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul”, Pr. Florin Bălan, Pr. Adrian Morar, Pr. Dr. Valeriu Vana, Pr. Simion Alexandru Iuga, în practică liturgică, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de diaconii şi teologii de la strana Catedralei din partea dreaptă şi de o parte a Grupului Psaltic Theologos şi elevii de la Seminarul Teollgic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” de la strana Catedralei din partea stângă. La priceasnă a cântat cunoscuta interpretă Maria Mihali, care a crescut între tinerii Catedralei.
În rândul credincioşilor s-au aflat mulţi tineri, unii dintre ei spovedindu-se şi împărtăşindu-se.
Cuvântul de învăţătură
Un cuprinzător şi folositor cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin credincioşilor, în care a vorbit despre Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, despre Sfântul Ioan Scărarul, care a fost prăznuit în duminica ce a trecut, şi despre Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, care va fi sărbătorită duminica viitoare.
„Am parcurs cea mai mare parte a Sfântului şi Marelui Post şi iată-ne în miercurea din săptămâna a V-a, când se reia, în rânduiala bisericească, citirea Canonului Sfântului Andrei Criteanul, de data aceasta integral, cu toate cele 250 de stihii cu invocaţia Muluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă. Monahii de la Sfântul Munte Athos, după fiecare stihire citită, fac o metanie mare, până la pământ, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
„În această perioadă, în ultimele două duminici înainte de praznicul împărătesc al Intrării Domnului în Ierusalim sau Florii, în duminica a IV-a şi a V-a din Postul Mare, sunt aşezaţi în calendar doi sfinţi mari, cărora le este consacrată câte o duminică: duminica a IV-a este a Sfântului Ioan Scărarul, mare sfânt, care a trăit la sfârşitul secolului al VI-lea şi începutul secolului al VII-lea, şi următoarea este a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, două chipuri de pocăinţă în antiteză: Sfântul Ioan Scărarul a intrat pe la 16 ani în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Pustiul Sinaiului, pe locul unde s-a construit de către Împărăteasa Elena, mama Sfântului împărat Constantin, o mănăstire, pe care Împăratul Iustinian, cel ce a construit Sfânta Sofia din Constantinopol, două secole mai târziu, a consolidat-o şi a construit un zid împrejmuitor, pentru că, fiind într-o zonă unde creştinii vieţuiau cu musulmanii, mănăstirea trebuia protejată, explicat Întâistătătorul Eparhiei, Preasfinţitul Păăărinte Iustin. În acea mănăstire a intrat Sfântul Ioan Scărarul, la începuturile copnsolidării ei de către Împăratul Iustinian, la vârsta de16 ani, la 20 de ani s-a călugărit, 10 ani a petrecut în preajma unui mare cuvios, care i-a fost stareţ, iar după moartea acestuia s-a retras într-o peşteră, unde a petrecut peste trei decenii, la 8 km de mănăstire. Mănăstirea este pe locul unde Moise a văzut Rugul aprins şi unde a postit 40 de zile şi 40 de nopţi şi a primit cele 10 porunci, numite Tablele Legii. Sfântul Ioan Scărarul este un model de desăvârşire creştină. De aceea ne este aşezat în această perioadă. El a scris „Scara Dumnezeiescului urcuş”, în 30 de trepte, care este normativă pentru călugări, dar o citesc şi creştinii buni. El este aşezat ca un pisc, care a urcat muntele. Arta mântuirii este alpinism, exact ca şi cum ai urca pe Himalaya. Acesta este monahismul şi arta mântuirii şi sfinţenia obţinută prin desăvârşire, prin luptă mare.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a continuat a vorbi despre Sfânjta Cuvioasă Maria Egipteanca:
„Apoi avem pilda Mariei Egipteanca, pe care o cinstim în duminica a V-a din Postul Mare şi la 1 aprilie. Sfânta Maria Egipteanca, născută în cetatea Alexandriei Egiptului, era de o frumuseţe fără egal, care a dus-o la păcat. La 12 ani a fugit din casa părintească în cetate şi s-a dedat păcătuirii. O viaţă trăită în antiteză cu cea a lui Ioan Scărarul, care la 16 ani a intrat în monahism şi a apucat pe calea desăvârşirii, iar această viitoare sfântă a mers spre păcătuire, spre lumea căzută. La 17 ani a făcut un pelerinaj la Ierusalim, de praznicul Înălţării Sfintei Cruci, cu un grup de pelerini care mergeau să se închine la Lemnul Sfintei Cruci pe care a fost Răstignit Domnul. Acolo, nu a putut să intre în Biserica Sfântului Mormânt, deoarece o mână nevăzută o oprea. A oprit-o de trei ori. Atunci a zărit icoana Maicii Domnului şi s-a rugat în gând să o lase să intre, promiţîndu-I că nu va mai păcătui niciodată. A intrat, s-a închinat la lemnul Sfintei Cruci, iar la ieşire a întrebat-O pe Maica Domnului acum, că s-a închinat, ce să facă, iar un glas i-a spus: de vei trece Iordanul, odihnă vei avea. Şi-a lua câteva pîini şi a plecat în pustiu, unde a stat 47 de ani! Fără mâncare, fără apă, fără alte haine aduse de cineva, ci numai cu cât a găsit acolo în pustiul uscat şi fiebinte ziua şi rece noaptea. A stat singură, cu nimeni vorbind şi pe nimeni auzind. Sfântul Zosima, un Sfânt care, în Postul Mare se retrăgea în pustie, o întâlneşte pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca. I se pare întâi că este o nălucă, iar după ce se convinge că nu este nălucă, stă de vorbă cu ea şi o convinge să-i povestească toată viaţa ei de păcătuire şi din pustiu. Îl rogă pe Sfântul Zosima ca la anul, când va veni, să-i aducă Sfânta Împărtăşanie, că nu se împărtăşise de 47 de ani, de când a plecat de la Ierusalim. Aşa face Sfântul Zosima, iar la anul, când vine, o înmormântează în pustiu, în locul unde s-au întâlnit prima dată, pentru că acolo trecuse la Domnul. Un leu l-a ajutat să-i sape groapa.”
Modelul Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca: orice păcat am avea, să credem în Dumnezeu, să nu deznădăjduim şi să ne încredem că ne va ierta. Dacă ne căim, dacă ne schimbăm, dacă punem început bun, ca această Sfântă, dacă suntem creştini conştienţi şi nu creştini de confort. Să fim creştini de efort, nu de confort, a conchis Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
