Corespondentul AGERPRES, Ruxandra Constantinescu, transmite: Fotbalistul și antrenorul argentinian Alfredo Di Stéfano, naturalizat spaniol, a murit luni în capitala spaniolă, la 88 de ani, iar cotidienele spaniole consemnează în edițiile digitale relevanța jucătorului în fotbalul mondial și amintesc de faptul că acesta era considerat de FIFA unul dintre cei cei mai buni cinci jucători ai secolului XX.Fostul jucător Alfredo Di Stéfano, președintele de onoare al clubului de fotbal Real Madrid, a intrat deja în panteonul celor mai mari fotbaliști ai tuturor timpurilor, constată cotidianul ABC. Acesta arată că fostul sportiv a fost cel care, alături de Santiago Bernabéu, a schimbat soarta Realului, iar numele lui va fi mereu legat de cea mai bună echipă a secolului XX, alături de o pleiadă de jucători din care fac parte Gento, Puskas, Rial, Kopa, Pérez Payá, Mateos, Muńoz, Molowny sau Zárraga. Real Madrid care l-a adus pe Di Stéfano nu era clubul cel mai prețuit din Europa, însă când acesta s-a despărțit de „casa albă”, în 1964, ordinea ierarhică în fotbalul spaniol și internațional se schimbase radical, după câștigarea a cinci Cupe Campionilor Europeni consecutive.
„Saeta Rubia” („săgeata blondă”) moare la 88 de ani la Madrid, după ce sâmbătă a suferit un infarct chiar în apropierea stadionului Santiago Bernabéu. Astfel anunță cotidianul El Pais moartea fostului jucător și amintește că președintele de onoare al Realului a transformat clubul într-o referință a fotbalului european, după ce a debutat la 27 de ani, transformându-se într-o legendă în următorul deceniu. După ce s-a prăbușit alături de stadionul lui, în urma unui infarct, Di Stéfano a murit în după-amiaza zilei de luni, transformându-și porecla, „legenda”, într-o tristă realitate, mai arată cotidianul spaniol citat.
Cotidianul El Mundo își ia adio de la legenda Real Madrid și face o trecere în revistă a vieții fostului fotbalist care a împlinit chiar vineri 88 de ani, cu o serie de imagini adunate de-a lungul vieții acestuia.
Odată cu pierderea lui, pleacă una dintre cele mai mari legende ale fotbalului, consideră și cotidianul Mundo Deportivo. Considerat de FIFA unul dintre cei cinci cei mai buni fotbaliști ai secolului trecut, alături de Pelé, Beckenbauer, Maradona și Cruyff, cel care era poreclit Saeta Rubia (după numele unui film biografic realizat în 1956) a fost un jucător total, format la River Plate (clubul argentinian unde și-a început cariera), care a cunoscut succesul la Madrid, unde este considerat cel mai bun jucător din istoria clubului. A câștigat cu acesta opt campionate și primele cinci Cupe ale Campionilor Europeni. Cotidianul citat amintește și că aducerea lui la Madrid a constituit una dintre cele mai polemice acțiuni din fotbalul mondial, întrucât pe el s-au „luptat” Barça și Madrid în vara anului 1953. În plus, Mundo Deportivo scrie de asemenea despre retragerea din 1966 și cum și-a continuat Di Stéfano activitatea ca antrenor ale echipelor Elche, Boca Juniors, Valencia, Real Madrid, Sporting Lisabona, Rayo Vallecano, Castellón și River Plate, cu care a obținut de asemenea alte victorii.
La rândul său, Diario Vasco scrie despre ce lasă în urmă „La Saeta” și trece în revistă frazele care l-au lăsat de asemenea în istorie pe carismaticul fotbalist: „acum se joacă pe milioane, înainte, jucam pe viață și pe moarte”; „am fost important în fotbalul mondial și nimic mai mult, însă sunt alții, din alte domenii, care au avut de asemenea rezultate extraordinare”; „sistemele sunt rigide pentru cei care nu știu să joace. Mie îmi place să mă distrez când joc fotbal, să distrez lumea. Lumea plătește pentru asta”; „fotbalul nu e făcut pentru muți. Nu-ți folosește la nimic să fii un geniu, dacă nu te înțeleg propriii colegi”; „fotbalul e pâine pentru azi și foame pentru mâine”; „o partidă fără goluri este ca o duminică fără soare”; „un gol dintr-un penalty nu e același lucru precum un gol în timpul jocului. Înainte, când dădeai gol din penalty, îi cereai scuze portarului, dar acum toți își scot tricoul și se agață de gard”; „mulți se gândesc că antrenorul este cel care câștigă partidele, dar nu este așa, jucătorii le câștigă. De pe tușă, Di Stéfano nu poate câștiga niciun meci”.
La revedere, Don Alfredo, titrează cotidianul sportiv Marca. Decesul președintelui de onoare al Realului înseamnă un adio adresat celui mai important jucător din istoria clubului și uneia dintre marile figuri ale fotbalului mondial, consideră acesta.
Dincolo de toate datele și statisticile acum reci — peste 890 de meciuri și aproape 700 de goluri, în partide oficiale și amicale, opt titluri de campionat, cinci Cupe ale Campionilor Europeni, o Cupă a Spaniei și una Intercontinentală cu Real Madrid — dincolo de cele două baloane de aur, cele 31 de partide și 23 de goluri pentru echipa națională, don Alfredo a fost un om, cu toate lucrurile bune și cele mai puțin bune, relatează și portalul de știri al radioteleviziunii spaniole. Acesta arată că sunt mai mulți Di Stéfano: fotbalistul, omul, actorul, comentatorul de televiziune, antrenorul…
Întreaga familie a fotbalului își ia adio de la Alfredo Di Stéfano, observă de asemenea Rtve.es, după condoleanțele trimise de antrenorul naționalei Spaniei, Vicente del Bosque, sau de tehnicianul lui Atletico Madrid, Diego Simeone, compatriot al lui Di Stéfano. De la clubul Valencia, unde a fost antrenor vreme de opt sezoane, jucătorii au transmis de asemenea condoleanțe familiei.
Pe rețelele sociale, lumea fotbalului și a sportului nu a uitat să-i aducă de asemenea un ultim omagiu jucătorului Alfredo Di Stefano.
