S-a mai terminat un Campionat European pentru echipa naţională a României şi întregul parcurs mă face să reflectez cu privire la ce s-a petrecut, momentele de dezamăgire acentuată cu Danemarca şi Ungaria, dar şi jocurile de moral cu Spania şi Polonia.
Această poziţie ocupată de tricolore este desolantă pentru suporteri, însă ma gândesc că nici conducerea Federaţiei nu este prea fericită cu acest rezultat. Am avut ca obiectiv stabilit de către FRH locurile 1-8, se pare că nu s-a îndeplinit. Consider că valoarea echipei nu este aşa cum spune clasamentul, însă unele aspecte de ordin tehnic au determinat acest rezultat. Această clasare mă surprinde deoarece se presupune că echipa naţională are continuitate la nivelul bănci tehnice prin intermediul antrenorului Gheorghe Tadici, Euro 2014 fiind al treilea turneu consecutiv la care se află la cârmă. În aceşti 3 ani rezultatele au încetat să apară, clasările modice în jurul locului 10 presărându-se necontenit.
Sunt de părere că este necesară o schimbare semnificativă şi mă refer la antrenorul echipei. Handbalul s-a transformat enorm de mult faţă de acum 9-10 ani. Nu îmi doresc să scot în evidenţă deciziile neinspirate ale domnului Tadici, dar nici să le ignor. Aş evidenţia lotul convocat în care nu s-a regăsit nici o singură jucătoare pe postul de inter dreapta. În ciuda faptului că nu avem în momentul de faţă o jucătoare care să exceleze pe acest post, ncesitatea unei astfel de jucătoare este primordială.. Pe acel post s-a regăsit Tăcălie, pe care am remarcat-o în meciul cu Danemarca, dar apoi s-a stins subit. Aşa cum spunea Cristina Neagu pentru Digisport:
„Din punctul meu de vedere, este o lipsă faptul că nu avem o stângace. De aceea și atacul nostru se concentrează foarte mult pe partea stângă. Deci cred că este o lipsă a echipei noastre la acest turneu final.”
Un alt aspect ce mi se pare nepotrivit este acela că în timpul time-out-urilor domnul Tadici are tendinţa de a le aminti greşelile făcute, acest lucru demoralizându-le pe jucătoare. Un exemplu este finalul meciului cu Ungaria când maghiarele reveniseră de la 19-17 la 20-19.
Cert este că mentalitatea trebuie schimbată la echipa naţională, avem nevoie de o gândire raţională care să le inspire jucătoarelor încredere şi spirit de întrajutorare. Cred ca Neagu a fost cea mai exploatată jucătore de la acest Campionat European, un lucru care pe parcurs îi va dăuna. Sunt momente în care este nevoie de odihnă, de limpezime în gândire, iar Cristina nu a avut parte de aşa ceva deoarece a trebuit să fie menţinută permanent în teren. Să ne gândim că se mai aflau cel puţin 2 jucătoare pe lângă nivelul Cristinei, marcând constant, unde am fi fost acum?
În altă ordine de idei dacă se doreşte ca această naţională(una dintre singurele care se califică la turnee finale şi se întrezăreşte în primele 10 din lume) să reapară pe harta celor mai bune reprezentative trebuie să vină o persoană care va inova tactica şi va readuce bucuria pentru acest sport.
sursa:letstalkaboutsport.wordpress.com
