MOARA LUI DANILA MECLES DIN SACEL

Cea mai veche moara pe apa aflata in functiune pe Valea Izei, se afla la Sacel. Moara lui Danila Mecles a fost construita in anul 1850, de evrei. Un numar de 16 evrei au tinut-o in proprietate pana cand bunicul lui Danila, sluga lor pe vremuri, a cumparat-o. Au fost multi doritori, insa evreii au vandut-o doar lui pentru ca au fost multumiti de munca prestata si de corectitudinea slugii lor.
Trei generatii de morari s-au perindat, fiecare dintre ei pastrand aceasta traditie pe care au mostenit-o. “Nu dorm linistit daca nu aud zgomotul apei. Am doua pietre de moara, pe una se macina faina de malai (de porumb), iar pe alta faina de grau. Unii vor faina speciala neagra si le-o fac asa. Facem si faina foarte buna pentru balmos sau mamaliga (faina de parga). Aceasta se face din porumb cand se afla in lapte, care se prajeste pe cuptor. Mamaliga este foarte buna si satioasa. Nu ai nevoie de alt aliment si toata ziua bei apa dupa ea”, spune morarul Danila.

Au fost pe vremuri sapte mori in sat.

In localitate, pe vremuri erau sapte mori, iar acum doar una mai functioneaza. Moraritul este o munca grea. Nu poate oricine sa faca lucru de calitate. Este un intreg lant de operatiuni si un mecanism complex al activitatilor care se deruleaza pana cand faina devine de buna calitate. Un lucru important este si slefuirea pietrelor de moara care se face din doua in doua luni dupa un procedeu numai de morarul Danila stiut. Daca nu s-ar face aceasta operatiune la timp, nu ar iesi marfa de calitate. Acesta este unul din secretul obtinerii unei faini bune, nu numai pe Valea Izei, ci in intreg Maramuresul Istoric.

Masina de daralit nemteasca, cu o vechime de peste 70 de ani.

Pe langa moara, familia Danila mai are o valtoare veche unde se spala covoare, paturi si altele. Pentru ca are mult de munca si uneori simte ca nu mai poate, la toate aceste lucrari participa si sotia, Titiana, care in decursul anilor a invatat sa lucreze la moara, valtoare, dar mai ales la masina nemteasca de prelucrat lana bruta (daralit). Aceasta functioneaza de 70 de ani fara intrerupere. Acest lucru se datoreaza in mare parte morarului Danila care este specializat si in meseria de mecanic pentru utilajele sale.

Danila este ultimul morar din sat.

Valtoarea si roata mare de lemn iti rasare brusc in fata, parca rostogolindu-se dintr-o alta lume, pe firul repede al vaii. Danila Mecles, ultimul morar din sat, iti iese in cale ori de cate ori treci podul peste apa si te aproprii de proprietatea sa. Se uita iscoditor la drumetii care ii calca batatura, si ii pofteste inauntru. De cum ii treci pragul simti in nari mirosul de lemn si farina de porumb proaspat macinata. Moara are mai multe incaperi, una din ele este moara propriu-zisa, alta este masina de daralit, camera morarului etc. Fiecare dintre ele este intunecata, iar sunetul apei si a mecanismelor in functiune te tine cu sufletul incordat si totodata infricosat. Nu este o atmosfera prietenoasa, insa este una care iti starneste interesul.

Oamenii prefera painea in loc de mamaliga.

Omul s-a nascut in moara. Cand era tanar, nu s-a gandit ca vor veni vremurile de acum, cand incetul cu incetul morile pe apa s-au dus una dupa alta. Au aparut mori uriase actionate electric, astfel ca morile de apa si-au pierdut intrebuintarea. Din pacate, s-a pierdut si gustul fainii de altadata. Moraritul nu mai este la mare cautare ca alta- data cand mamaliga era la baza. Acum, este paine suficienta si rar ca mai faci cate o mamaliga in casa. Totusi, sunt oameni care cauta faina de porumb si de grau macinata la morile de apa, pentru a-si reaminti de gustul mamaligii sau painii coapta pe vatra de bunicii de la tara.

Cand curgea mai des faina in lada, Danila nu avea grija zilei de maine.

Din cauza vechimii, o parte din instalatiile de lemn au fost distruse in timp, peretii s-au naruit si i-a dus apa la vale. In fiecare an, morarul Danila isi repara moara pentru a o putea mentine in stare de functionare. Pe vremuri, cand roata morii se invartea mai des si curgea in lada faina, n-avea Danila grija zilei de maine. Platea cotele catre stat, iar din marfa macinata lua uiumul, mai castiga un banut si tinea animale. Si acum are animale, insa mult mai putine ca pe vremuri.

Faina galbena ca aurul.

In moara propriu-zisa, Danila se invarte in jurul lazii mari unde curge faina si explica mecanismul ce pune in miscare pietrele care macina cerealele. “Se toarna in lada graul sau porumbul si roata misca piatra. In lada curge cea mai buna farina care exista pe lume. Ca farina facuta la moara de apa e cea mai buna, ca nu-i fortat bobul, ci ii sfarmat lin, dupa cum cura apa. Danila da drumul la apa prin fagasul de piatra in care se roteste roata uriasa. Apa isi da drumul repede la vale si roata morii prinde viteza, fugarind pestisorii care se zbenguiau in albie. Aerul tremura racoritor de roua imprastiata de roata, prospetimea apei de munte si mirosul lemnului reavan invaluie locul. Morarul da fuga inauntrul morii si baga mana in lada de farina de unde o suvita galbena ca aurul se strecura printre degetele sale.

Timpul parca se invarte odata cu roata morii.

Pietrele de moara se aud alunecand una peste cealalta, ireal de lin pentru doua roci incatusate in cingatoare de fier. Timpul parca a intrat in moara si se invarte odata cu roata cea mare, restul lumii ramane undeva, departe. Moara de apa macina in ritmul vaii. Lemnul uscat si tare ca fierul tremura la intalnirea cu apa, pietrele de moara se invart asemeni Pamantului si din miezul lor tare se naste viata. Caci viata e bobul sfaramat care ajunge painea romanului cea de toate zilele. Astfel de paine coapta, framantata din faina de la moara pe apa este foarte gustoasa si pufoasa. Mamaliga este dulce si aromata, incat iti vine sa o mananci goala.

Textilele de mari dimensiuni se spala si limpezesc in valtoare.

Printre cele mai simple si vechi instalatii sunt cele actionate manual, destinate macinatului grauntelor de porumb si instalatiile tehnice actionate hidraulic, amplasate pe cursurile apelor ce strabat din abundenta tinutul. Dintre acestea se remarca morile si valtorile. De regula, acestea alcatuiesc un complex si sunt pozitionate pe cursuri cu debit mai redus. In trecut, in apele din Maramuresul istoric erau 276 de instalatii tehnice, iar in bazinul Lapus, 144 de mori. Semnificativ este sistemul de coproprietate asupra morilor, de catre doua sau patru familii, ulterior numarul acestora fiind din ce in ce mai mare, in unele cazuri morile devenind un “bun obstesc” . Deliciul vizitatorilor il reprezinta, insa, valtorile de apa. Valtorile sunt instalatii traditionale care functioneaza pe principiul hidraulic, utilizate pentru spalarea si limpezirea textilelor de mari dimensiuni. Sunt constructii de forma conica, realizate din busteni, in care se roteste un curent puternic de apa. Apa se capteaza dintr-un rau de munte si este drenata catre valtoare cu ajutorul unei ecluze, astfel incat debitul apei poate fi reglat periodic, in functie de cantitatea precipitatiilor din fiecare sezon. Prin caderea ei in cuva de busteni, postavurile, cergile, tolurile sunt spalate si indesite.

Traditie si interes.

Mai nou, orasenii cauta cu asiduitate astfel de valtori pentru limpezirea covoarelor de iuta sau lana, a mochetelor, dar si a hainelor specifice sezonului rece confectionate din postav. Acest aspect ne indreptateste sa speram ca traditionalele valtori de apa vor prezenta interes si pe viitor, integrate intr-un sistem economic profitabil. Avantajul acestor instalatii, dincolo de elementul traditional, este aspectul ecologic al principiului de functionare si exploatare. Cu atat mai mult cu cat, in ultimul timp, valtorile sunt integrate intr-un sistem complex energetic, prin mutarea in amonte a unor microhidrocentrale care pot furniza cantitatea de energie electrica necesara iluminarii unei gospodarii.