Negocierile dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană privind condiţiile în care va avea loc Brexitul rămân blocate la bani. Se discută mult despre un aşa-numit „Brexit dur”, sau cum ar arăta ieşirea britanicilor din UE fără un acord politic prealabil care să stabilească, în linii mari, relaţiile ulterioare.
Discuţiile au început în această vară, în luna iunie, şi ar urma să dureze până în martie 2019, când Marea Britanie trebuie să iasă din UE conform clauzelor Articolului 50 al Tratatului de la Lisabona.
Cuvântul cheie este, însă, predictibilitatea. Chiar dacă mai este un an şi jumătate până Brexit, condiţiile din jurul acestui eveniment ar trebui cunoscute cu mult timp înainte. Un „Brexit dur” ar însemna ca firmele, băncile şi oamenii să nu ştie din timp cu ce vor avea de-a face din 2019 încolo în relaţia cu Marea Britanie.
Cetăţenii din celelalte 27 de state UE care locuiesc în Marea Britanie, în număr de peste 3,5 milioane, să nu ştie ce drepturi vor avea, ei şi familiile lor, după Brexit; britanicii care stau în UE, peste 1,2 milioane, la fel. Firmele, companiile şi băncile să nu ştie în ce condiţii vor putea face afaceri, dacă vor fi introduse taxe vamale sau nu, cât vor costa importurile şi exporturile cu Marea Britanie.
Politica de apărare comună a UE ar fi şi ea cufundată în incertitudine dacă Londra şi Bruxellesul nu vor ajunge la un consens.
Dacă negocierile purtate sub egida Articolului 50 vor eşua, Marea Britanie şi cele 27 de state UE vor avea foarte puţin timp la dispoziţie să pună la punct relaţiile post-Brexit.
În fapt, nu Brexitul dur îngrijorează neapărat. Dacă s-ar ajunge rapid la această concluzie şi companiile şi oamenii ar avea suficient timp la dispoziţie să se pregătească, impactul ar putea fi în bună măsură diminuat. Dacă însă negocierile s-ar prăbuşi în ultimul moment şi Brexitul dur ar veni prin surprindere, consecinţele pot fi catastrofale.
În privinţa comerţului, relaţiile s-ar muta sub umbrela regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Marea Britanie nu ar mai avea acces la piaţa internă a UE, iar companiile din Europa nu vor mai putea vinde liber bunuri şi servicii către consumatorii britanici. Planează spectrul tarifelor vamale.
Dreptul de şedere a cetăţenilor UE în Marea Britanie ar putea dispărea peste noapte, guvernul de la Londra ar avea dreptul să introducă vize sau să trateze sosirile din cele 27 de state membre aşa cum sunt astăzi trataţi cetăţenii din afara UE. Ar putea începe negocieri fierbinţi între state, luate individual, şi UK pentru garantarea drepturilor cetăţenilor.
Potrivit ofertei făcute în vară de Marea Britanie Uniunii Europene, cei care se află acolo de cel puţin cinci ani şi lucrează cu forme legale nu au de ce să fie îngrijoraţi. Cei sosiţi mai târziu ar putea fi evaluaţi de la caz la caz şi nevoiţi să obţină permise de muncă.
Ambasada României la Londra le recomandă românilor care lucrează în Marea Britanie să se asigure că şi-au reglementat formal situaţia în relaţia cu autorităţile britanice, să obţină numărul naţional de asigurare (NINo), să se asigure că au paşaport, că pot demonstra unde locuiesc (spre exemplu cu facturi de la companiile de utilităţi) şi unde şi dacă lucrează (contract de muncă, venituri din activităţi independente, persoană în căutarea unui loc de muncă).
Citeste continuarea pe economica.net
